Pe-asa zaduf pestele a pus-o de-un concediu. S-a dus si el la mare… distanta de cârlig. Vânatorii adauga pe lista, de pe cincisprezece august, deschiderea sezonului la prepelita, porumbel gulerat si de scorbura, turturica si gugustiuci. La inceputul lunii, au avut liber de a intra in catarea pustii, mistretul si viezurele. Nu s-au semnalat inca trofee. Vor veni sigur, si odata cu ele, alte povesti vânatoresti.
A fost „Schimbarea la fata” si zvâcnetul ultimelor clocote de caldura nu va mai tine mult. O noapte de stat pe spate si privit la stele a fost deci… binevenita. Mai ales când ajungi intr-o poiana inverzita, inconjurat de padure. Si nu esti singur. De mai multe ori pe an, pamântul trece printre niste nori de meteori, acele ploi de stele cazatoare, vizibile cu ochiul liber. La mijlocul lui august sunt Perseidele.
Maximum de concentratie a meteorilor intrati in atmosfera s-a inregistrat in noaptea de miercuri spre joi, când pamântul a trecut prin mijlocul norului de fragmente cosmice. Cine a fost inspirat, a intocmit din timp lista cu dorinte. Când cade o stea, pesimistii spun ca s-a stins un suflet. Optimistii cred in fagaduinta implinirii unei dorinte, daca aceasta ramâne nerostita. Intinsi in iarba, cu aparate de fotografiat, binocluri sau privind cu ochiul liber, nu am reusit sa le deosebesc optiunea. Unii pur si simplu s-au bucurat de roua, liniste si infinit. Dupa miezul noptii, o voce stelara, in acorduri de chitara, a contopit pamântul cu cerul, aducând Carul Mare in crestetul brazilor. Genul de muzica poarta denumirea de Astro-folk.
Mobilizarea
Semnalul l-a transmis Remus Lupu, „Patriarhul” celor de la „Veniti cu Noi”. S-au aliat repede si cei de la „Alpin Club” Bacau, Centrul Regional de Ecologie, dar si simpli iubitori de natura, curiosi sa vada, departe de conul de lumina al orasului, fenomenul. Zona aleasa? Poiana din apropierea Taberei de agrement pentru tineret, de la Valea Budului.
Cerul a fost senin toata ziua, asa ca sperantele aveau sa se implineasca pentru vânatorii… inarmati cu aparate foto. Am ajuns acolo putin dupa ora cinci dupa-amiaza si locul era deja animat. O vijelie scurta a spalat colbul si padurea, primenindu-ne narile cu mirosul ciupercilor mumificate de seceta. Cazati in casute, elevii coordonati de profesorul Aurel Stanciu – veniti sa picteze – se bucurau de ultima zi de creatie.
Dupa jurizarea si decernarea premiilor, vor aprinde mai târziu, un foc mare de tabara, care sa arunce spre cer scântei de salut. Pentru a le stimula creatia si cu putina adrenalina, câtiva alpinisti, membri ai clubului, (Mimi Onofrei, Adrian Asaftei, Andrei Augustin si Dan Gârleanu), au montat o tiroliana lunga de o suta de metri. Au intins cablul la opt metri inaltime, in apropierea Mig-ului, ramas de muzeu – an de an din ce in ce mai imputinat de componente.
Când am testat-o, in cele cinsprezece secunde cât a durat coborârea, distanta mi s-a parut mai mare decât lungimea unui teren de fotbal. Bucurie de „zburat” pentru toate vârstele. Odata cu lasarea intunericului, ca licuricii, lanternele acoperite cu filtre rosii – sa nu oboseasca ochii – au inceput sa mature drumul. Grupuri grupuri, ne-am adunat lânga capita de fân din mijlocul poienii. Cu scuzele de rigoare, am folosit de câteva ori blitul, inainte de a se innopta.
De vorba cu cerul
Intinsi pe spate, pe paturi sau saltele de neopren, pentru majoritatea dintre noi, bolta cereasca arata ca o stampa pictata cu hieroglife. Ce inseamna omul potrivit la locul potrivit. Sa fie cineva care sa-ti explice, sa te invete. Dan Remus Mitrut este de profesie… invatator. Implineste in decembrie patruzeci si patru de ani.
Primii pasi in descoperirea tainelor stelelor i-a facut la zece ani, când tatal i-a adus un Anuar de Astronomie, care avea o harta a cerului. A iesit noapte de noapte afara si a inceput sa compare cerul de la Corbasca, cu cel tiparit, daca seamana in vreun fel. Ca elev a avut norocul sa intâlneasca un dascal pasionat de astronomie, Matei Alexescu, care l-a incurajat sa continue. Din nouazeci si sase a inceput studiul organizat, intrând in rândurile membrilor Asociatiei Române de Meteori. „Acolo mi-am gasit in sfârsit apa, ca pestele, si am inceput sa pescuiesc la stele. Am mers in prima tabara de observatie, la Piatra Arsa.
Au urmat dupa aceea alte tabere si multe cursuri de instruire. L-am intâlnit apoi pe astronomul Valentin Grigore si miscarea pasionatilor de astronomie, in sine. Am activat ca vicepresedinte tehnic in cadrul asociatiei, pâna acum cinci ani.” Nu a transformat pasiunea in profesie, ramânând in grupul astronomilor amatori. Cultiva in schimb alte aptitudini si abilitati: artele martiale taoiste, medicina chineza. Si-a deschis un cabinet de medicina alternativa. In acea noapte, invatatorul a tinut in mâna bagheta – o simpla lanterna – cu care ne-a luminat si a deschis spre intelegerea profanului din mine, o parte din tainele cerul. Un dialog la obiect, evolutiv odata cu rotatia pamântului, prelungit pe parcursul a mai multe ore dupa miezul noptii.
Maturator de praf de stele
La capitolul incepatori, când te asezi cu ochii cât cepele, pregatit de spectacol, nu rostesti si auzi in jur decât: „Oaaa! Ai vazut?!” L-am ascultat cu atentie pe Dan Mitrut. „In timpul unui an sunt optsprezece curenti de meteori cu care pamântul se intersecteaza. De unde provin ei? Cometele circula prin sistemul nostru solar, la anumite intervale de timp, ciclice. Când trec pe lânga soare, datorita gravitatiei, soarele smulge efectiv din ele, particule.
Acestea ramân in urma pe orbita lor. Când intâlnesc atmosfera pamântului se aprind si ard, producând fenomenul cunoscut drept «ploaia de meteori». In periada de maxim, in conditii ideale, se pot vedea cu ochiul liber, luminând, de la saizeci pâna la doua sute de particule pe ora. Maximul se poate produce si in mijlocul zilei, dar atunci nu se mai vede nimic.
Curentii populari sunt Perseidele, de la constelatia Perseu. Leonidele, odata la saptezeci si ceva de ani, de la constelatia Leu… si tot asa. Cele mai spectaculoase dupa Perseide sunt Orionidele, pe optsprezece-douazeci octombrie. Pe paisprezece decembrie vin Geminidele, tot cu un efect puternic stralucitor, iar in ianuarie, pe trei-patru, Quadrantinele, de la constelatia Vizitiu, care seamana cu un patrulater.”
A raspuns la toate intrebarile, descriindu-ne pe larg toate constelatiile vizibile. Timpul a trecut pe nesimtite. Incet, incet, poiana a inceput sa se goleasca. Mi-am strâns trepiedul si aparatul de fotografiat, nerabdator sa vad la lumina, cât de norocos am fost. Pe drum, mi-am adus aminte de praful de stele. Cica in aceste perioade de maximum de aflux de meteori, daca ploua si ai in ce sa strângi apa pluviala, prin decantare si filtrare, obtii o pulbere fina din materie stelara, cu proprietati magnetice. Ar avea cica si proprietati terapeutice. Pacat ca la bloc… n-am jgheaburi.
[wonderplugin_gallery id=”325″]
