Dupa ce ni s-a susurat in urechi ideea ca ar trebui sa ne bucuram ca invazia de trupeti americani ne-a desenat o tinta pe harta, incep durerile de cap, semn ca betia s-a dus dracului si a ramas doar mahmureala. Si nota de plata.
Pentru cine a uitat de cazul Teo Peter, muzicianul ucis de un soldat american care a considerat ca, fiind „made in USA” nu e necesar sa respecte indicatiile semaforului, iaca un trupete american a decis sa ne reaminteasca faptul ca românii sunt doar niste „untermensch” care trebuie sa se dea repede la o parte când trece Maria Sa, soldatul american eliberator cu masina si, eventual, beat manga.
Vestea buna este ca n-a murit nimeni, desi tânara care s-a ales cu patru coaste rupte ar putea avea o alta parere.
Vestea proasta este ca astfel de evenimente s-ar putea repeta de vreme ce, potrivit unor conventii incheiate de România cu SUA, militarii americani nu pot fi atinsi nici macar cu o floare, indiferent ce ispravi ar face pe teritoriul românesc.
Pâna când se va gasi o solutie la aceasta problema, singura scapare o reprezinta prevenirea: când vedeti vreo masina militara americana, trageti tare dreapta, nu conteaza ca intrati in sant, ca va rupeti masina sau va spargeti baia de ulei: important e sa scapati cu viata.
Sa ne intelegem: problema de fata nu are nimic de-a face cu „apararea” impotriva Rusiei, care e o alta discutie.
Dar avem niste experiente de-a dreptul neplacute cu trupele straine venite sa „ne ajute”, de la turcii de la 1821-1822, care s-au retras dând foc Iesilor, trecând pe la interventia ruseasca de la 1848 sau 1853, cea austriaca in 1854, ocupatia germana de la 1916-17 ori cea ruseasca de dupa 1944.
