– o poveste despre o familie cu multe lipsuri, dar care cu ajutorul semenilor poate scapa de saracie
Familia Rau, din satul Rusenii Razesti, comuna Plopana, este o familie numeroasa. Dar pe cât este de numeroasa pe atât este de necajita. Locuiesc cu totii intr-o casa din paianta, la iesirea din localitate, in conditii greu de imaginat pentru multi dintre noi. Au doar doua camere si un hol, iar locuinta nu este racordata la reteaua de electricitate.
Au trecut prin doua inundatii si doua incendii si se multumesc ca inca mai au un acoperis deasupra capului. Copiii mai mari au plecat sa-si faca un rost, alti trei stau pe la rude, iar acasa au mai ramas sapte minori. Dintre cei aflati in grija parintilor, cel mai mic, un baietel, are doar cinci luni, iar fata are 16 ani si isi doreste sa se inscrie la liceu. Cu totii traiesc din alocatiile de la stat, putin peste 500 de lei pe luna, si din banii câstigati de tata din munca cu ziua prin sat.
Omul a lucrat 15 ani in mina, la Valea Jiului, dar la Plopana nu si-a mai gasit de lucru. Intr-un timp a facut naveta la Bacau, unde a lucrat in constructii, insa patronul a fugit cu banii si n-a câstigat nimic. Matei, Marius, Antoanela, Cristi sau Razvan s-au invatat cu lipsurile si chiar daca intru intr-un magazin nu-i cer mamei sa le cumpere dulciuri si nici jucarii, pentru ca stiu ca banii sunt putini. Pentru ei, important este sa aiba mâncare pe masa in fiecare zi.
„Ne descurcam foarte greu pentru ca banii sunt putini si nevoile multe, dar nu avem ce face. Traim doar din alocatiile copiilor. De ajutor social nu beneficiem. Cica avem venit prea mare. Din ce munceste sotul cu ziua luam de mâncare, orez, faina, ce putem pastra, ca nu avem frigider, ca sa avem ce pregati. Nu ne ducem la nimeni sa cerem”, spunea Izabela Rau (39 ani), mama copiilor. Desi se descurca greu, nu s-a gândit niciodata sa-i abandoneze ori sa-i dea in plasament.
Doi tineri sunt hotarâti sa-i ajute
Are incredere ca Dumnezeu le va purta de grija. Mai ales ca de povestea lor au fost impresionati doi tineri din Bacau, sot si sotie, care i-au remarcat in drumurile facute la Vaslui si inapoi. Au vazut ca au grija de copii, ca sunt spalati, ca frânghiile sunt pline tot timpul de haine curate. Nu s-au grabit sa-i judece si nici nu au de gând sa o faca. S-au grabit in schimb sa-i ajute, asa cum o pot face si alti bacauani.
La ultima vizita le-au adus alimente, haine si multe alte lucruri care le lipsesc. „Pe noi ne-a atras faptul ca sunt curati, copiii sunt ingrijiti si cu mult bun simt. Incercam sa-i ajutam si saptamânal sa ajungem la ei sa le aducem câte ceva”, spunea Liliana Tabacaru. Dar acesti tineri inimosi vor sa le schimbe viata cu totul. Pentru a-l ajuta pe tata, Gheorghe Rau, cu un loc de munca, au inceput sa strânga bani pentru a le cumpara o casa batrâneasca mai aproape de Bacau si sa-i mute acolo. Vor ca acesti copii sa nu mai invete la lumânare si sa priveasca si ei la televizor. Sa se bucure cât de putin de copilaria pe care saracia le-a furat-o.
„Ei nu se mai incadreaza pentru ajutor social si noi nu avem cum sa-i ajutam, ca nu este cadru legal. Ca sa se racordeze la reteaua electrica au nevoie de câteva mii de lei, dar nici casa nu are acte.”
Gheorghe Andries, primarul comunei Plopana
