Comerciantii se uita lung dupa clienti
Piata de gros a Bacaului seamana cu un muzeu al afacerilor esuate. Acest loc ar fi trebuit sa fie un rai al producatorilor agricoli, care sa-si vanda rapid marfa dimineata si sa se intoarca pe camp. In realitate, este un depozit pentru cativa intreprinzatori care aduc produse din Polonia, Grecia sau Ucraina. Clientii sunt o raritate. Comerciantii ii asteapta in zadar si isi petrec timpul sortand la nesfarsit marfa care se deterioreaza.
Bacaul se poate lauda cu o piata de gros pe harta orasului, insa aceasta nu-si merita numele. In hala si pe alei se vad doar cativa comercianti de produse agricole din import. Producatorii autohtoni sunt extrem de rari. La fel si clientii. Constantin Popa a pornit de dimineata din Pincesti, unde locuieste. In masina a incarcat ceapa proaspat recoltata din solar si impachetata in baloti numai buni pentru vanzarea en gros. Dupa cateva ore l-am gasit sprijinit de masina, privind cum se vestejeste rodul muncii sale. „De la ora 5 stau aici, ne-a marturisit. Merge slabut, dar trebuie sa vin aici. Am multa salata, multa ceapa si trebuie sa vin tot aici, fiindca la taraba nu reusesc sa vand tot.” Pe marginea aleii principale din piata de gros se mai vad doar 2-3 producatori, insa acestia nu sunt bacauani, ci suceveni care vand cartofi de samanta, dar si pentru consum.
„Nu ne permitem sa fim mafioti”
Cele mai multe locuri din aceasta piata sunt ocupate de societati comerciale. Administratorii acestora se plang de vanzari, de taxe, dar si de asocierea lor cu mafia pietelor. „Eu merg pe societate, ne-a declarat un barbat care pazea un «papuc» plin cu legume de sezon. Noi suntem mafia? Cei care platim taxe, impozite, TVA? Vindem nu vindem, suntem inregistrati ca societate si trebuie sa ne achitam obligatiile. Producatorii vin si pleaca. Daca va uitati pe tarabe, multi au marfa luata de la noi si spun ca este de la ei din solar.” Gheorghe Ispir are o mare nemultumire. „Cica suntem mafia tiganeasca a pietelor. Eu fac aici comert ca orice societate comerciala. Aduca marfa, o vand, dau bon si platesc taxe. Noi nu ne permitem sa fim mafioti, fiindca traim de azi pe maine.”
Cele mai grele vremuri
Aproape toti comerciantii se intreaba cum vor supravietui. Vanzarile au scazut, marfa se strica si scade la kilogram, insa taxele trebuie platite la zi. La acestea se adauga controalele diferitelor institutii, care de multe ori se lasa cu amenzi. Paula Jugaru are vechime in acest domeniu, dar vremuri ca acum nu a prins. „Cea mai buna zi a mea de la inceputul anului a fost cea in care am avut 28 de bonuri de 1750 de lei.” Pentru ca nu le ajuta la nimic sa-si planga de mila, comerciantii isi petrec timpul sortand marfa. Pubelele de gunoi se umplu vazand cu ochii. Odata cu spanacul, ceapa si cartofii stricati, oamenii isi arunca banii si speranta.
Doina Mincu
„Daca nu vin in control cei de la Directia Agricola, vin cei de la Economic, iar daca nu-s ei, sunt cei de la Garda sau de la Directia Sanitara. Nu da unul avertisment. Numai de amenzi stiu. Cand faci 3-400 de lei pe zi si primesti o amenda de 2000 poti sa pleci acasa.” „In fiecare zi e asa in piata de gros, adica gol. Care cumpara inainte cu sacul ia 5-6 kilograme. De aceea si impachetam marfa in saci mici. Nu stiu de ce stam aici. Probabil ca sa nu mergem la furat pentru a ne intretine familiile. Asa, putin azi, putin maine, punem ceva pe masa.”
Paula Jugaru, comerciant
Gheorghe Ispir, comerciant
