Barbati in toata firea, bine claditi, sanatosi, la prima vedere, stau asezati pe trotuar, la marginea Pietei Comanesti si asteapta. In fata lor, câteva borcanele cu fragi proaspeti si parfumati.
“Fotografiati-ne, doamna, si dati-ne la ziar, ca sa vada si Guvernul cum traim. Ce sa facem, sa furam? Ne ducem la padure si culegem fragi, afine, bureti, ca sa facem un ban. Eu am acasa cinci copii, din care patru sunt mici”, marturiseste Sorin Avadanei, cu o voce de om amarât, descurajat.
Vând fructe de padure si mai cumpara un caiet, un pix, o pereche de papuci… Imi intorc privirea spre tovarasul sau intr-ale negustoriei.
“Eu am unul la scoala si trei marunti” spune Irinel Perdus, raspunzând intrebarii nerostite, apoi adauga: “Noi nu vrem bani, vrem locuri de munca. Uitati-va la bataturile mele, de azi dimineata am descarcat 20 de tone de furaje la Purina, in gara, dar o sansa ca asta apare o data pe luna!” A câstigat 50 de lei, cât ar face daca ar vinde zece borcanele cu fragi.
“Sistemul e de vina” intervine al treilea barbat, care se prezinta “Anonim”. Au locuit in Supan, in case construite pe albia veche, dar dupa inundatiile din 2005 au fost stramutati “sub Laloaia, pe Pârâul Sec. E bine si aici. Parca am avut incotro?”
Iarna o duc si mai rau. “Toti o duc mai greu iarna, in Comanesti, nu numai noi. Eu primesc ajutor social si alocatii, dar el nu are ajutor social!”, spune Avadanei, aratând spre amicul sau. Rar gasesc de lucru cu ziua. “Nu prea ne iau la munca in gospodarii. Zic ca tiganii vin ziua la munca, iar noaptea se intorc la furat”, se plânge Sorin Avadanei, dând din umeri a lehamite.
“Aste nu e discriminare? Este! E o lupta intre alb si negru, asta e!” intervine si Irinel Perdus, revoltat, apoi ne implora: “Scrieti, doamna, despre noi, poate isi mai amintesc autoritatile ca existam, ca avem copii, ca-i dam la scoala si ca vrem sa muncim dar nu gasim!”
