De la nord de Bacau si pâna la Buhusi se întindeau mosiile si trupurile de paduri ale familiilor de boieri Grigore Cantacuzino si Costache Pascanu, cel de al doilea fiind vistier al Moldovei pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Pe aceste proprietati, între anii 1864-1866, mesterii arhitecti vest-europeni au construit la Lilieci Castelul Rosu, denumit astfel dupa caramida acestuia la vedere, pastrat astfel pâna în zilele noastre. Acesta, împreuna cu parcul dendrologic din jur au devenit proprietatea Luciei Schonburg-Waldemburg.
Castelul reprezinta o cladire de dimensiuni mari, aparuta în evul mediu, prevazuta cu turnuri si creneluri, înconjurata de ziduri si santuri de aparare. Acesta servea ca locuinta seniorilor feudali (marilor boieri). În epoca moderna castelul era o casa mare, regala, princiara sau boiereasca care imita arhitectura feudala, iar denumirea vine din italiana, castelo. Construit din caramida arsa, de buna calitate, pe o fundatie din piatra si un soclu din acelasi material, castelul se compune din doua corpuri unite între ele: cladirea cu turn pe colt are planul patrat, iar cea de a doua are planul dreptunghiular, apartinând celor doi boieri pomeniti mai sus.
Atât în structura sa cât si în decor, castelul prezinta elemente de factura romantica, cum ar fi coloane cu capiteluri bogat decorate, balcoane realizate artistic, ancadramente decorate la ferestre ş. a. Prezenta turnului de colt în sectiune circulara si crenelat este rezultatul patrunderii influentei stilului architectonic european în principatele române, Moldova si Tara Româneasca.
Romantismul este un curent artistic care a aparut la începutul secolului al XIX-lea în tarile din apusul Europei, manifestându-se deopotriva în literatura, muzica, arte plastice si arhitectura. La aceasta din urma, rolul principal în creatie a fost atribuit sentimentalismului si imaginatiei, la care s-a adaugat gustul pronuntat pentru pitoresc si erotic. Seva acestui curent se trage din arhitectura si arta Evului Mediu, de unde s-a inspirat si au fost luate o serie de elemente artistice. Astfel se explica prezenta coloanelor cu capiteluri bogat ornamentate de la intrarea laterala a castelului, precum si elementele de decor de la fatada principala.
Pâna în anul 1945 parcul, castelul si constructiile anext ale acestuia au continuat sa ramâna în proprietatea particulara a mostenitorilor. În timpul desfasurarii operatiunilor militare din cel de Al Doilea Razboi Mondial, castelul, parcul si celelalte constructii au avut de suferit o serie de degradari.
Nationalizarea principalelor mijloace de productie din 11 iunie 1948 a facut ca padurile, terenul agricol, castelul, parcul, constructiile toate sa treaca în proprietatea statului. Diversii detinatori de ocazie (armata, ferma de animale, primaria) le-au ocupat dar nu le-au administrat tocmai corespunzator.
Începând din anul 1954 toate acestea au trecut în proprietatea Ministerului Silviculturii, fiind administrate de Ocolul Silvic Fântânele. De-a lungul timpului castelul a avut de suportat efectele cutremurelor din anii 1940, 1977, 1999 ceea ce a provocat o stare avansata de degradare, fiind afectata si structura de rezistenta. Între timp au fost efectuate reparatii de consolidare la exterior si la interior.
Prof. dr. Dorinel Ichim, Cercetator
