Cuvintele sunt insuficiente si, parca si inutile, lipsite de sens, in descrierea anumitor stari. Iar aceasta numai pentru ca, anumite stari sunt de trait si atat. Asa a fost a doua zi din cadrul celei de-a doua zile a Festivalului International al Recitalurilor Dramatice – Gala Star („One Man Show”), editia a X-a, o zi de trait adica, dincolo de orice cuvinte ce ar putea denatura trairii sensul.
A doua zi a Galei Star a fost o lectie despre viata, despre normalitate si anormalitate, una profunda, intensa, atat de intensa ca, la final, singurul cuvant valabil, definitoriu al intregii existente umane, ai putea crede ca s-ar regasi doar in „RESPIRATIE”.
In afara concursului
Ziua a debutat, in Sala Studio a Teatrului Municipal Bacovia din Bacau, cu doua recitaluri in afara concursului sustinute de viitorii (cel mai probabil si foarte de succes) actori ai scenei romanesti, tinerii liceeni Claudia Morosanu (Timisoara) si Vlad Gornada (Bacau), ambii premianti, in anii trecuti, ai Festivalului de Teatru „Ingenious Drama Festival”- I.D. Fest 2014, categoriile Cel mai bun one woman show, respectiv Cel mai bun one man show. Expresivi, vadit pasionati de teatru si literatura, Claudia si Vlad, fiecare prin spectacolul lui – „Noi doua, noi doi si ea. Sonia o fata simpla si de bun gust” (scenariu si regie Silvana-Feline Filip/Claudia Morosanu) si „Inima care-si spune drama” (dupa E. A. Poe, in regia si scenografia Firutei Apetrei) – au reusit sa vorbeasca publicului despre iubire si obsesie, despre normalitate si anormalitate, transpunandu-se in personaje credibile, aflate „printre noi”, care ajung sa comita crime (in primul caz, crima urmata de suicid) fara motiv pentru unii, perfect justificate (in numele iubirii si al linistii interioare in anumte maniere intelese) pentru faptuitori. Cei doi tineri actori au, credem noi, sanse reale de reusita pe scena teatrului romanesc, lipsindu-le – iar asta numai pentru ca sunt la inceput de drum – doar experienta. In rest, emotiile, mimica, intrarea in rol si comunicarea cu publicul sunt toate, chiar daca inca pe alocuri neslefuite, la ei…
Finalul celei de-a doua zile din cadrul Galei Star a fost, de asemenea, dincolo de cuvinte. Doar unul al starilor, al TRaITULUI, al respiratiei, de fapt al ramanerii, pe moment, fara respiratie. S-a intamplat – dupa un recital de poezie, tot in spectacol extraordinar, sustinut, pentru 30 de minute, de Yumico Tsuji din Japonia, membru al juriului in cadrul actualei Gale si castigatoare a Marelui Premiu si Trofeul Festivalului in 2007 – in timpul si dupa spectacolul „Insemnarile unui nebun” de N. V. Gogol (regia artistica Felix Alexa, coregrafie, miscare scenica, muzica si coloana sonora Alexander Balanescu) sustinut de (nu mai e nevoie de prezentari) actorul Marius Manole . Un spectacol „dumnezeiesc” au spus, pe buna dreptate, „martori” ai starilor prin care i-a petrecut Marius Manole, intr-o seara de 25 aprilie 2015, pe scena Teatrului Municipal Bacovia din Bacau.
In concurs. RESPIRA
Cele doua recitaluri in concurs, petrecute in cadrul celei de-a doua zile a Galei Star 2015, sunt, in ceea ce ne priveste, si primele doua cu sanse reale de castig ale premiilor Cel mai bun One Woman Show si cel mai bun One Man Show si, ultimul, chiar al Trofeului acestei editii. Pe durata a 80 de minute „sparte” in doua reprize, traite si simtite prin spectacolele sustinute de Isabela Neamtu si Matei Chioariu (Bucuresti), in Cafe du Theatre, am avut, din nou, definiri ale verbului „a fi”, prin „respira!”. A FI! Cu majuscule, cuvinte inutile, insuficiente pentru a putea fi prinse, totusi, intr-o marturisire… Personal, cele doua reprezentatii, m-au scos – sau m-au bagat – intr-un circuit emotional atat de intens incat, fara rusine marturisesc, m-au facut sa plang. Dar lacrimile nu au fost doar ale mele, caci le-am vazut si mi-au fost marturisite, intens, si de altii. La fel si reactiile adverse.
Pe scurt, dar mai ales „banal” ca subiect – zice-vor unii -, o prezentatoare TV (in pielea careia a intrat actrita Isabeala Neamtu in reprezentatia „Laughing Wild” de Christopher Durang, regia Horia Suru, monolog din spectacolul ‚”LSD Theatre Show, Productie Doctor’s Studio Bucuresti ) se hotaraste sa schimbe, in direct, scenariul show-ului ei de televiziune, intr-o destainure despre propria-i viata, ajungand sa-si exprime fara nici o bariera legata de limbaj sau de orice alte norme, emotiile. Sa se dezbrace la figurat de aparente pentru ca, la propriu, sa-si arate adevarata identitate: o persoana labila psihic, alcoolica, pusa sa faca fata rigorilor unui sistem din care (in ciuda vulnerabilitatii ei psihice) sTIE ca nu poate face parte. Un spectacol de nota 8.50.
In oglina, un tanar oarecare (rol interpretat absolut remarcabil de actorul Matei Chioariu, in reprezentatia „Seeking Wild”, regia Horia Suru, monolog din spectacolul ‚”LSD Theatre Show, Productie Doctor’s Studio Bucuresti), ajunge sa-si dezbrace haina aparentelor in cadrul unui show de televiziune, intr-o aceeasi maniera, adica fara nici o bariera legata de limbaj sau de orice alte norme, pentru a-si destainui identitatea: o persoana depresiva, cu o stima de sine „la pamant”, participanta a sedintelor de psihoterapie si dezvoltare personala, cu „probleme” legate de sexualitate (tanarul explodeaza in direct in marturisirea bisexualitatii lui), un „dezechilibrat” emotional „condamnat” sa-si traiasca „a fi-ul” intr-o societate definita de valori prestabilite din care STIE ca nu poate face parte. Nota ZECE si peste.
Lectii profunde despre libertate, toleranta si iubire prin evidentierea extremelor lor, prejudecata, limitare, discriminare, homofobie, ura, ambele reprezentatii au avut ca laitmotiv definirea vietii, DEFINIREA lui „a trai” prin „a respira”. Forta, expresivitatea, jocul celor doi actori nu pot fi descrise. Ele trebuie vazute, traite, RESPIRATE. Cele doua spectacole – exceptional realizate si ca decor, ca sound – dupa cateva secunde de tacere pentru a reveni la resipratia normala, au ridicat publicul in prelungite aplauze. La extrem, desigur, au provocat reactii negative si ridicarea, rapid de pe scaune de catre unii pentru a parasi imediat „incinta” unui spatiu in care s-a strigat, de fapt, NORMALITATE!…
Am plecat din Cafe du Theatre, in a doua zi de Gala Star, amara putin, linistita pe de alta parte, in minte cu spusele unui drag mie autor, Elias Canetti („Provincia omului”) scrise in 1942: „…Originea libertatii insa se gaseste in respiratie. Fiecare a putut sa traga de oriunde aer in piept, si libertatea de a respira a ramas pana astazi singura care sa nu fi fost distrusa cu adevarat”…
[wonderplugin_gallery id=”221″]
