Cu putine lucruri suntem noi, romanii, de acord. Unul dintre acestea priveste subventia in cultura, despre care voci la unison sustin ca e foarte mica. De mult timp se asteapta o noua lege a sponsorizarii, de pilda, si iata ca ministrul Culturii anunta ca noul ei proiect se va afla pe masa executivului in doua-trei saptamani. Prevederile noii legi ar putea determina, sustine ministrul, agentii economici sa investeasca bani in cultura, intrucat sumele destinate sponsorizarii vor fi scutite de impozit, „nu din profit, ci din cifra de afaceri”.
Un alt lucru imbucurator ar fi infiintarea unei noi institutii, numite Administratia Fondului Cultural National, AFCN, a carei directoare, doamna Andreea Grecu, da un interviu in „Observator cultural”, spre luminarea mintilor noastre. Aflam, de la bun inceput, ca este vorba despre o institutie „de tip anglo-saxon”, care va functiona intr-o tara balcanica. Va fi „o provocare totala”. Eu zic ca putem sa o primim, si sa vedem daca va fi asa cum spune doamna, cu nebalcanismul, mai ales. Cat despre domeniile pe care le finanteaza Fondul, ele sunt: arte vizuale, arhitectura, cultura scrisa si biblioteci, activitati muzeale, teatru, dans, muzica, patrimoniu cultural national, management cultural si formare profesionala. Mai aflu ca AFCN-ul ofera intre 50% si 90% din costul intregului proiect pe baza unor dosare si, bineinteles, a unui concurs, deci totul va fi o competitie. Comisiile de specialisti, de experti care vor evalua aceste proiecte sunt propuse de organizatii culturale, institutii, artisti, neavand voie sa faca parte din colectivele de elaborare ale unui proiect din pricini de incompatibilitate. Desigur, dupa cum va puteti lesne inchipui, aceste persoane sunt supuse unui lung sir de presiuni, la noi obiceiul pamantului incluzand sfanta pila, relatia, influentele, telefoniada etc. De aceea, aceste distinse persoane trebuie protejate, ne spune doamna directoare Grecu, ea sustinand ca, sub conducerea pe care o asigura, vor fi excluse presiunile de orice fel, mai cu seama cele politice. Mare mi-ar fi mirarea, dar nu neg posibilitatea acestei „nazdravanii!” Ba chiar as saluta-o cu placere daca ar fi sa se intample cu adevarat.
O alta noutate adusa de AFCN este aceea ca si o persoana fizica, autoare a unui proiect cultural, poate fi finantata, adica un simplu mestesugar, care nu are in spate o institutie sau un ONG, poate sa beneficieze de sprijin financiar. Totul este sa ai un proiect bine conceput, bine scris, or, la capitolul acesta romanii sunt inca deficitari.
Exceptiile sunt insa notabile, cei priceputi la redactarea proiectelor nefiind cu nimic mai prejos decat colegii lor din Franta, Germania, Italia. Mai trebuie stiut ca pentru un proiect se acorda un punctaj, pe baza unei grile care se gaseste pe net. Ca sa nu ramanem ignoranti in materie, AFCN-ul ne mai promite sesiuni de informare, astfel ca vom deveni tot mai docti in elaborare de proiecte. Cum insa banii nu se pot obtine decat spre finalul proiectului (pentru care mai trebuie sa ai finantatori, parteneri), marea fericire vine in momentul decontului. Stiu, din proprie experienta, ca redactor-sef de revista de cultura, ce inseamna acest lucru, pentru ca banii vin de la Ministerul Culturii (2,7 milioane de lei noi este suma pentru anul in curs destinata proiectelor si programelor culturale) care respecta Legea finantelor, cum altfel, asa incat hatisul birocratic te poate inghiti, nu alta. Anul trecut, s-au refacut acte in cateva „runde”, ca obosisem definitiv sa vad atatea cifre in fata ochilor, mie placandu-mi literele. Dar am suportat supliciul, am facut mai multe drumuri la Bucuresti si am revazut toate actele trebuitoare, gratie si ajutorului unor doamne contabile inimoase, de la noi, de la „Ateneu”, si de la minister. Desi, pana la urma, suma, modica, aprobata pentru plata onorariilor colaboratorilor, a venit foarte tarziu si nu intreaga. Asa ca pot sa spun, folosind vorba lui Creanga, ca n-ar fi rau sa fie bine, sa scapam de birocratia inutila, de tocat nervii la oameni, si sa intram in normalitate si cu subventiile in cultura. Ca sa ne putem face treaba fara griji si tracasari stupide. Dar, pana una-alta, eu imi rezerv o portie de scepticism. Ca nu prea cred in institutiile de tip „anglo-saxon” transmutate la noi. Accept insa sa fiu contrazisa, pe bune.Scris de Carmen MIHALACHE
