În așteptarea verdictului ce va fi dat de justiție, salariații Carom sunt convinși că se dorește falimentarea societății. Nimeni nu întrevede, deocamdată, o soluție clară, care să garanteze continuarea activității. Pericolul declanșării unor mișcări sociale violente este prezent mai mult ca oricând, în condițiile în care spectrul unui nedorit faliment se profilează, amenințător, la orizont.
O ședință cu „săbiile la ceafă”
Ședința de vineri, 19 august, a Consiliului de Administrație de la Carom s-a desfășurat sub semnul îngrijorării pentru soarta combinatului. Din cauza unei datorii totale de aproape 9.000 miliarde lei (vechi), societatea a intrat în procedura de reorganizare judiciară a activității. Chiar dacă planul de reorganizare nu a fost încă definitivat, administrația face eforturi pentru finalizarea lui înainte de desfășurarea Adunării Generale a Acționarilor, din 7 septembrie. O zi mai târziu a fost programată adunarea creditorilor, care va trebui să se pronunțe și ea asupra conținutului planului de reorganizare a activității economico-financiare. Adevărata dificultate pentru Carom este, însă, alta. Chiar dacă planul va fi aprobat de judecătorul sindic, iar datoriile către stat vor fi convertite în acțiuni, rămâne deschisă problema investitorului dispus să achiziționeze pachetul de acțiuni rezultat prin conversie. Deocamdată, în privința viitorului SC Carom nu există semnale foarte clare, fapt ce este de natură să tensioneze și mai mult atmosfera.**
Butoiul cu pulbere
Îngrijorarea salariaților nu mai cunoaște limite, mai ales după ce șefii de secții și sectoare le-au spus că nu se intenționează decât păstrarea părții producătoare de benzină. „Salariații stau pe un butoi cu pulbere. În eventualitatea în care se va primi o decizie de încetare a activității, eu nu îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce ar putea să se întâmple. Nu există niciun semnal clar în privința noastră, totul plutește în beznă. Am avut, pe 10 august, o întrevedere la București cu cei din conducerea Balkan Petroleum, iar domnul președinte Iancu mi-a spus că nu vede altă soluție pentru Carom, decât falimentul. Nu știu de ce nu se găsește și pentru noi o soluție viabilă, așa cum s-a găsit pentru Rafo”, ne-a declarat liderul sindical, Vasilica Udrea.**
Deși pe 17 august era programată repornirea fabricației de cauciuc sintetic, operațiunile tehnice au fost amânate, în ciuda faptului că există materia primă necesară. Angajații din acest sector sunt convinși că semnalul negativ a venit chiar de la patronul Marian Alexandru Iancu și că acesta nu este interesat de producția de cauciuc.
Memorii peste memorii
Conducerea sindicatului CAROM a întocmit și expediat, pe adresa instituțiilor statului, numeroase memorii prin care a atras atenția asupra situației societății și asupra efectelor negative în plan social, generate de o eventuală intrare în faliment. Au primit astfel de memorii, primul ministru, ministrul de finanțe, ministrul industriei, președintele Agenției Naționale pentru Administrare Fiscală (ANAF), președintele Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) și chiar președintele Traian Băsescu. Prin aceste memorii s-au solicitat și întrevederi cu instituțiile abilitate pentru a fi discutată în amănunt situația existentă la CAROM. Salariații își pun întrebarea cum de s-a ajuns în această situație limită, din moment ce a existat un contract de privatizare care stipula realizarea de investiții, singura cale capabilă să conducă la revigorarea combinatului. Dorința patronatului, de a păstra doar un anumit sector, de pe urma căruia se poate câștiga foarte bine și de a le lăsa de izbeliște pe celelalte nu este agreată de sindicat. „Punctul meu de vedere este foarte clar. Mesajul pe care l-am transmis și Consiliului de Administrație este următorul: ori toată lumea, ori nimeni”, ne-a mai precizat Vasilica Udrea. Liderul sindical este convins că la nivel central nu se cunoaște importanța Carom și nici nu a fost evaluat, în niciun fel, impactul unei eventuale închideri a societății. Mai mult decât atât, încetarea activității Carom ar putea conduce la mari blocaje și în funcționarea Rafo, pentru că utilitățile, oxigenul și azotul rafinăriei, sunt luate de la Carom. Ca să nu mai vorbim că o eventuală închidere a Carom-ului ar pune în pericol de faliment peste 30 de societăți comerciale, care au o colaborare directă cu societatea noastră. În condițiile date, viitorul a peste 20.000 de angajați de la aceste societăți este serios amenințat de pericolul șomajului.**
Restructurări inutile
Cele câteva etape de restructurare prin care a trecut Carom Onești, din 1997 și până în prezent s-au dovedit a fi doar soluții temporare, care nu au asigurat nici solvabilitatea societății, nici liniștea salariaților. Lipsa unor investiții care să conducă la scăderea cheltuielilor de producție și la relansarea unor fabricații tradiționale a condus societatea la situația de astăzi. Viitorul se traduce prin găsirea unui investitor capabil să-și asume răspunderea gestionării unei activități în condiții de rentabilitate. Dacă va fi găsit acest investitor sau nu, rămâne de văzut. Potrivit unor specialiști în materie, Carom ar avea nevoie de circa 100 milioane de dolari, pentru a se alinia la standardele acceptate în lumea producătorilor de cauciuc sintetic.**
Rămâne ca, până pe 26 septembrie, când se va decide soarta societății la Tribunalul Bacău, acționariatul împreună cu actualii guvernanți să găsească o soluție viabilă, alta decât falimentul.
Scris de Cătălin BUZINCHE
