Fara a nega necesitatea luptei anticoruptie nu pot sa nu observ efectul de bumerang pe care campania concentrata din aceste saptamâni il are asupra societatii. Caci, daca autoritatile, aceleasi care ii plimba pe arestati prin fata camerelor de luat vederi, ar fi facut aceste lucruri la vremea lor, adica atunci când politicienii luau spaga iar oamenii de afaceri o plateau, altfel ar fi stat lucrurile in tara si in bugetul national.
Asa cum o crestere brusca de preturi are efect psihologic asupra cumparatorului, la fel, inflatia de arestari creeaza efecte perverse. Unul dintre acestea este scaderea increderii in clasa politica. Nu ca românii ar fi avut o incredere foarte mare in politicieni, insa, in vremurile tulburi pe care le traversam, este necesar ca liderii politici sa fie credibili.
Un alt efect este crearea sentimentului ca tot ceea ce inseamna politician si om de afaceri român este corupt si, prin urmare, vinovat a priori de toate acuzatiile care i se aduc. Unul din cele mai perverse efecte este, insa, blocajul aproape total care s-a produs in investitiile publice. Nu e vorba, ca si in afacerile private exista mari probleme din cauza ca patroni sau directori de firme au fost arestati; insa in sistemul public aproape nimeni nu mai vrea sa semneze aprobarea platilor de frica.
Revenind la ideea de la inceput, oare acei oameni care o fac acum pe eroii anticoruptiei nu au nimic sa-si reproseze pentru ca nu au facut nimic atâtia ani? Pentru ca fix cei care erau laudati de UE pentru lupta anticoruptie au ascuns dosare in sertare pentru ca prietenii mai-marilor zilei sa nu fie deranjati când isi bagau mâinile pâna la coate in bugetul national.
