– migratia tinerilor in strainatate inchide pe rând afacerile din mediul rural – plecarea barbatilor din sat se resimte la birt – cârciumile inchise au fost lasate in grija rudelor
Se spune ca birturile au fost intotdeauna o afacere profitabila la tara. Ei bine, schimbarile economice din ultimii ani si situatia materiala precara a micilor intreprinzatori si-au pus amprenta in mediul rural.
Birturile care altadata erau neincapatoare pentru taranii care munceau pamântul sau ingrijeau de animale, sunt pustii in multe localitati din jurul Bacaului. O astfel de afacere a fost pusa pe butuci si in comuna Filipesti, pentru ca vânzarile nu mai mergeau si in lipsa clientilor, patronul a plecat in strainatate sa-si incerce norocul. Initial, prin ferestrele cârciumii in cauza am zarit siluetele a doi barbati.
Pâna m-am apropiat de birt, acestia se si ridicasera de la masa, au incalecat in saua bicicletelor sprijinite de gard si au luat calea spre o destinatie necunoscuta. Am dat sa intru in cârciuma, dar m-a oprit usa zavorâta. Descumpanita, m-am intors in loc si am dat sa plec, când m-a oprit o voce barbateasca.
„Vreti sa cumparati ceva anume? Ca e inchis…”, ma intreba barbatul. I-am raspuns ca as fi vrut sa vorbesc cu patronul si sa aflu istoria locului. „Patronul a plecat la munca in strainatate si a abandonat afacerea. Mi-a lasat mie sa-i vând marfa ramasa pe stoc si sa am grija de local. Cei care se mai opresc aici, intra si beau o tarie sau o bere si pleaca mai departe la munca.
Tinerii au cam parasit satul, iar batrânii nu mai vin sa bea la birt. Multi dintre oamenii locului au murit, iar cei in putere si-au gasit de munca in alta parte si fac naveta sau au luat calea strainatatii. Asa se face ca si noi am ramas fara clienti, iar cârciuma s-a inchis”, spune Augustin Tudorache.
Ascultându-i povestea, privirea mi-a ramas atintita pe un pahar gol aflat pe una din mesele goale. Totul era tacere in jur si nimic din atmosfera trista din birt nu mai amintea de forfota de odinioara. La iesire, pe o banca din lemn erau mai multe sticle de bere, semn ca cineva trecuse prin zona si le golise in graba.
Cel mai probabil, carutasii care vând lemne. Atunci, mi-a revenit in minte un moment din copilarie, când bunicul ma lua cu el la birt sa-si potoleasca setea cu un vin sau cu o bere, iar eu primeam un pahar cu cico. Mi-am adus aminte de atmosfera de atunci, de chiotul oamenilor si de bucuria care se putea citi pe chipurile lor.
Birtul era loc de intâlnire pentru barbati, era locul in care aflai mai tot ce se intâmpla in sat, cine murea, cine se marita, ce avere avea unul, cine s-a mai dus la puscarie si pentru ce magarie. Cu amintirea acelor vremuri, am pornit spre alta destinatie, ferecând in urma mea poarta birtului inchis de oamenii plecati la munca in strainatate.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
