Intr-o perioada foarte scurta de timp, societatea româneasca a gasit solutia la doua din principalele probleme care agita sistemul sanitar: criza de medici si salariile cadrelor medicale.
Raspunsul era atât de simplu incât, probabil, este recomandat ca o unitate de Parchet sa porneasca o ancheta fata de parlamentari sau chiar de ministri pentru ca nu au gândit aceasta solutie, deci se fac vinovati cel putin de abuz in serviciu.
Asadar, pentru problema spinoasa a salariilor cadrelor medicale, raspunsul il constituie arestul. Flagrantul de mita, catusele si duba, si, gata! Problema e rezolvata. Ce conteaza ca oamenii n-au ce pune pe masa si accepta ori cer „foloase necuvenite”? La puscarie cu ei!
Cât despre deficitul de medici din spitalele românesti, s-a constatat foarte clar ca pot fi extrem de usor inlocuiti cu procurori, care se pricep mult mai bine decât doctorii la afectiunile pacientilor.
Ultimul caz si cel mai penibil este cel al medicului Bradisteanu, condamnat pentru „favorizarea infractorului”, deoarece nu l-a predat gardienilor pe Adrian Nastase, care tocmai ratase sinuciderea. Intre acuzatiile amuzante pentru care medicul a fost condamnat se numara si faptul ca s-ar fi substituit purtatorului de cuvânt al spitalului, adica ar fi comunicat presei starea de sanatate a lui Nastase, ocolind sistemul oficial. Dar cel mai grav este ca procurorii au decis ca se pricep mai bine la medicina si stiu sa aprecieze mai bine starea de sanatate a unui pacient.
Pâna la urma, zilele petrecute de Nastase in spital i s-au numarat la pedeapsa; considerându-se ca a fost inchis si pazit; prin urmare, Justitia a decis ca, in perioada cât a stat in spital, Nastase a executat pedeapsa. Logic, refuzul medicului de a-l externa pe pacient la cererea procurorilor nu a afectat punerea in practica a sentintei insa, tot Justitia a decis ca Bradisteanu a favorizat infractorul.
Situatia nu este noua. România a mai exersat-o acum vreo 50 de ani.
