Traim intr-un timp si intr-un loc in care ordinea, regulile si principiile sunt tot mai palide. Sistemul functioneaza la intâmplare, schiop, bolnav, pe baza unor norme care fac bine sectorial, dar nu slujesc intregului, a unor legi pe care nici legiuitorii nu le cunosc bine din cauza ca ori le-au schimbat prea des, ori le-au abandonat odata cu miza politica.
Mediocrii dau din coate si ajung in vârf, de unde conduc prost si grabit, caci au o singura misiune: sa se pricopseasca in patru ani. “Tarisoara” e doar pavaza sub care isi ascund intentiile. Nu exista o filozofie, o strategie pentru salvarea acestei natiuni.
Intr-un mandat au fost construite sali de sport si scoli noi, la tara, cu centrale, parchet, termopane, iar in mandatul urmator au fost abandonate sau inchise deoarece nu era eficient sa platesti un invatator pentru zece-doisprezece copii.
O fi mai bine ca un pedagog sa invete si sa formeze treizeci de copii? Categoric, nu. Tot in sate, unii au infiintate servicii sau centre sociale, iar altii, sub alt guvern, cu alta viziune, le-au abandonat.
Si ca legiutori, si ca politicieni slujesc partidul si pe ei insisi. Ne tin discursuri, lanseaza acuzatii, isi flutura in fata noastra averea, prostia, imoralitatea. Mai grav e ca aceste comportamente sunt insusite de tânara generatie, care ii considera pe aparatnici modele de succes. A devenit ridicol sa ai principii, sa fii consecvent si serios. Nu e frumos, nu se face, nu se cuvine sunt, acum, sintagme desuete, pe care adolescentii nici nu le inteleg.
Din lumea in care traiesc, de la ceea ce au vazut in jurul lor, ei au invatat ca trebuie sa fii “practic”, sa actionezi in asa fel incât sa rezolvi problema azi, ce-o mai fi mâine om mai vedea! Lipsa de educatie si moralitate a celor care ne-au condus a creat dezordine in societatea româneasca, dezordine contracarata sau diminuata doar de oamenii cu principii, acolo unde acestia exista.
Oameni de valoare, dedicati profesiei si comunitatii, care, chiar daca “nu sunt bani”, iar angajatii sunt putini, isi fac cu indaratnicie datoria. Uneori se lupta cu morile de vânt, fiind etichetati drept utopici de cei care ar trebui sa-i sprijine.
Alteori reusesc, dar nu pot decât sa repare ce au stricat politicienii. Si uita asa, consumam timp si bani ca sa batem pasul pe loc, in timp ce vecinii nostri, din tari tot “foste”, merg inainte.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
