Introducerea Religiei ca disciplina de studiu in scoala a fost primita cu aplauze. Treptat, s-a constatat ca sistemul nu era pregatit pentru predarea acestei discipline. Preoti de toata isprava au incercat sa-si gestioneze in asa fel bugetul de timp, incât sa poata alerga eficient intre catedra, o slujba de inmormântare, un parastas, un botez etc.
De multe ori, obligatiile bisericesti ale preotului care-si asumase si rolul de profesor de Religie il copleseau, catedra fiind aruncata in plan secund. N-au lipsit nici situatiile in care unii n-au inteles spiritul predarii acestei discipline, reducând-o la catehizare. Prin 1994 nu aveam profesori de Religie cu studii de psiho-pedagogie. In acel an, timp de trei zile am solicitat o audienta la Mitropolitul Daniel, pentru a afla care este strategia Bisericii din perspectiva profesionalizarii predarii Religiei in scoala.
Aflat si in fata unui val de proteste pus in opera de maicutele din Vladimiresti, Inalt Prea Sfintitul a acceptat foarte greu audienta. O audienta fiasco, intrucât mi-a conditionat financiar raspunsul la intrebari: ,,Iti acord interviul, daca-mi demonstrezi ca ziarul tau a sponsorizat biserica”.
I-am spus ca, periodic, ziarul publica gratuit, pe o pagina intreaga, numele celor care sponsorizeaza construirea catedralei ortodoxe din Bacau. N-a fost multumit. Voia sa stie cum am sponsorizat Mitropolia… Am scris atunci un editorial, pe care i l-am trimis inaltului ierarh: ,,Mitropolitul meu”. Intre altele, acolo imi exprimam si pesimismul in legatura cu viitorul Religiei, ca disciplina scolara, tocmai din cauza unor asemenea atitudini…
Apoi, invatamântul superior a oferit expertiza pentru specializarea profesorilor de Religie. Efectul a fost unul pozitiv. Numai ca, destul de repede, profesorii barbati au folosit sistemul de invatamânt ca pe o trambulina catre sfântul altar. Multi dintre ei au parasit repede sistemul, devenind preoti.
Nimic de condamnat, in conditiile in care salarizarea din invatamânt este atât de mizera. Statutul Religiei in scoli, ca obiect de studiu, a fost insa subrezit. O subrezire generata, in multe situatii, si de interventia Episcopiei in numirea unor suplinitori necalificati (preotese, rude ale unor preoti etc).
Chiar si in numirea unor suplinitori calificati au fost prezente tot felul de interventii clericale care au ocolit uneori etape importante ale metodologiei specifice miscarii cadrelor didactice. Colac peste toate pupezele, spiritul mercantilist excesiv promovat de inaltul cler a facut sa paleasca speranta in virtutile acestui demers didactic chiar si in rândul unor elevi. Toate acestea nu indreptatesc pe nimeni sa acorde, in plin an scolar, un alt statut Religiei, ca disciplina şcolară…
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
