In lume, vezi tot soiul de oameni, multi fara caracter, care se comporta ca atare, in toate situatiile, chiar si atunci când s-ar cuveni – vorba-ceea – sa lasi „ciocul mai moale”. Sotia de multe ori ma dojenea prieteneste, spunându-mi ca nu toata lumea trebuie si poate sa fie ca mine. E drept, numai ca pe mine comportamentul asta grobian nu doar ca ma dezgusta, ci ma si revolta, asa cum probabil s-a intâmplat si intr-o comuna din judet, unde localnicii si-au scos nemultumirile la marginea drumului.
Nefericitii sunt suparati pe edilul care le conduce comuna de vreo patru mandate (ma-ntreb de ce atâta amar de vreme, când putea fi debarcat, frumos si lautareste, dupa primii patru ani), timp in care, spun ei, primarul a prosperat, iar comuna a ramas undeva la coada…vacii. Se plâng mai ales cei care au avut nesansa sa prinda radacini prin catunele situate departe de drumul asfaltat al civilizatiei, nasul lor neavând voie sa adulmece nicidecum gudronul din pavaj.
Dispensarul e ruina, drumul ca dupa bombardament, trotuare, nu mai zic, caci lipsesc cu desavârsire, iar canalizarea-i neterminata (aici miroase de la o posta a lucru necurat si, in mod cert, va ajunge si pe la nasucurile celor de la DNA).
Invocând un buget de austeritate, care nu-i permite sa faca investitii, si folosind un vocabular de birjar de tara, asemenea unui chelner caruia nu-i lasi ciubuc, primarul ii trimite sa se slobozeasca in stufaris sau, de ce nu, direct pe tarla. Fireste ca tupeul asta tipic „ba-e-tilor da cartier” nu va duce nicicum la calmarea spiritelor, dimpotriva ii va atâta mai abitir pe protestatari, adâncind si mai mult groapa in care va sfârsi tristul personaj de la primarie.
Pentru ca, sa fim seriosi, au cazut si mai pica, inca, mari capete de pe la Bucuresti (spre satisfactia multora de strigau in cor „La puscarieee!!!”), darmite al unui biet sef de comuna din sarmana Moldova. Ma gândesc ca or fi destule motive cu care sa-l agate, in atâtia ani de când pastoreste comuna, nu cred sa nu fi calcat nitel mai mult spre laterale, macar odata, un smen sa fi facut, unul mic, zic. Caci, se stie, locul indivizilor obraznici si penali care s-au suit deasupra gramezii, impartind la fiecare patru ani mici electorali, e acolo, la Mititica, si nu printre oameni.
Iar când va fi sa-si doreasca unul sa-i ia locul la primarie, cetatenii sa caste mai bine ochii, inainte sa arunce hârtia de vot in urna. Altfel, ne intâlnim din nou la marginea „suselei”.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.