Zanganitul de catuse, cârdurile de politicieni si afaceristi care defileaza pe ecranele televizoarelor, cetele de mascati care gonesc in sunetul sirenelor pe strazi pentru a mai salta câte un acuzat, toate acestea dau poporului senzatia ca Justitia functioneaza. Ca lucrurile se misca si ca vinovatii de situatia in care se afla tara sunt trasi la raspundere.
Dar totul este doar o parere. O imagine, o campanie publicitara. Cu regret va informez ca nu, Justitia nu functioneaza normal in România. Pentru ca daca va uitati cu atentie, ultimele valuri de arestari au in vedere fapte care s-au petrecut acum cel putin patru ani. Procurorii stiau despre aceste lucruri dar nu au instrumentat dosarele.
Au asteptat ca persoanele acuzate sa-si termine mandatele si au intervenit abia dupa alegeri. Faptul ca unii politicieni au fost arestati in campania electorala iar altii, abia dupa ce s-au aflat rezultatele votului lasa impresia ca unele formatiuni politice au fost protejate.
Mai exista, apoi, intrebarea fireasca de ce a fost nevoie de atâta amar de timp pentru ca dosarele din 2010 sa fie instrumentate abia in 2015? Cum de, pentru fapte care s-au petrecut inainte de anul 2004, procesele s-au finalizat dupa mai bine de un deceniu? Are cineva garantia ca actualul val de telejustitie se va finaliza si cu condamnari?
Ultima intrebare nu este intâmplatoare. Pentru ca arestarile preventive nu inseamna absolut nimic; de multe ori sunt cerute doar pentru spectacolul mediatic si pentru umilirea celor incatusati. Ceea ce conteaza este cât de bun este dosarul.
Adica, daca procurorii au muncit la caz sa adune probe care sa convinga judecatorii.
Iar aici avem o problema. Edificator este cazul de la inceputul acestei luni in care procurii au cerut arestarea Elenei Udrea inainte de a incepe urmarirea penala in cazul ei. O eroare de procedura absolut inacceptabila care ridica multe semne de intrebare.
