Frig, foame si somatii
Intr-un apartament cu doua camere din zona Tic-Tac isi duce traiul, de pe o zi pe alta, o familie cu 6 copii. Sunt cu totii chiriasi intr-o locuinta sociala, au un venit de câteva sute de lei pe luna si frigiderul gol. Le-au fost sistate gazele. Urmeaza energia electrica si apa rece. Tatal munceste „in proba”, mama nu mai primeste de câteva luni salariul de la Primaria Bacau. „E frig” si „mi-e foame” spun, de dimineata pâna seara, cei mici.
Familia Feraru locuieste de câtiva ani intr-o locuinta sociala a Primariei Bacau. Sunt 8 cu totii, in doua camere. Necazurile s-au tinut scai de ei. Unul dintre copii s-a nascut la 7 luni, iar medicii au omis sa le spuna parintilor ca are retinopatie de prematuritate, o afectiune care il poate lasa orb. Când parintii au aflat de boala si l-au dus la operatie a fost prea târziu. Alexandru are acum 7 ani si traieste in intuneric. Are nevoie de multa atentie, de un insotitor si de o interventie chirurgicala urgenta. „Eu am fost asistentul lui personal, ne-a spus, trista si istovita, mama copilului, Mihaela Feraru. Din luna iulie nu am mai primit salariul de la Primaria Bacau. Eram disperata. M-am dus sa intreb când se vor face din nou platile. Mi s-a raspuns ca primaria nu are buget si ca poate ne vor da din nou salarii in 2012. Ce facem pâna atunci? Ce le dau de mâncare la copii”. Tatal lucreaza la o firma de constructii. Este in perioada de proba si primeste un salariu de 650 de lei. Banii nu ajung nici pentru alimente.
Foamea nu face mofturi
Mihaela Feraru numara singurii bani din casa: 7 lei. Ce sa cumpere mai intâi? Singurele provizii din casa sunt o pâine in dulap si un tacâm de pui in frigider. Asta inseamna o masa pentru familie. Atât. La prânz a pregatit pentru cei mici orez fiert in apa. A taiat câteva felii de pâine si a pus in mijlocul mesei un borcan de castraveti murati. Nimeni nu cere mai mult: foamea nu face mofturi. „Norocul meu ca am luat alimentele la care are dreptul cel mic, fiindca are handicap. Am faina, malai, paste fainoase si lapte. Trebuie sa ma descurc doar cu atât.” Copiii sunt firavi si palizi, dar curati si cuminti. Vorbesc frumos, sunt isteti si politicosi. Cei mai mari merg la scoala, chiar daca nu primesc niciun leu pentru a-si cumpara ceva in pauza. Baiatul cel mare este in clasa a XI-a. „Nici acum nu i-am platit manualele.”
Fiecare zi aduce necazuri
Hrana de fiecare zi nu este singura grija a femeii. Facturile neachitate s-au adunat in ultimele luni. Au fost lasati fara gaze, asa ca centrala termica, cu greu cumparata in rate la care inca mai platesc, este nefolositoare. Frigul s-a instalat in casa. Radiatorul electric este pus in priza doar cât sa dezmorteasca aerul. „Dimineata, Alexandru se trezeste cu noaptea in cap. Primele lui vorbe sunt «Mama, mi-e frig». Ii imbrac cât de gros se poate, dar nu este de ajuns.” Zilele trecute, de la asociatia de proprietari au fost anuntati ca au o restanta de 200 de lei. Daca nu platesc pâna mâine macar jumatate, ramân si fara apa. „Acum spal rufele cu apa rece. Ce fac daca nu o mai avem nici pe asta?” Familia are datorii de 4000 de lei si la chirie. Au avut de ales intre a pune ceva in farfuriile copiilor si a plati facturile. Acum traiesc zi de zi cu teama evacuarii, a somatiilor, a zilei de mâine, a iernii care se apropie. Cine doreste sa ajute aceasta familie necajita, o poate contacta la numarul de telefon 0740378838.
Doina Mincu
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
