Nici nu mai stii ce sa crezi, cu isteria asta a francului elvetian. Stai si incerci sa-ti explici cum de s-a ajuns aici. Sigur, lumea cauta un vinovat in toata tarasenia asta, fara a sti macar incotro sa-si indrepte degetul acuzator.
Legal, putem considera ca vina e a celor care au fost neinspirati atunci când au mizat pe o moneda exotica, incurajati de dobânda al naibii de mica la acea data, comparativ cu cea creditelor in lei. Moral, i-as putea aduce in fata judecatii pe bancheri care si-au sfatuit clientii sa se imprumute in franci elvetieni, omitând sa le arate (in afara de dobânda foarte mica) si efectele unei aprecieri exorbitante a exoticei monede.
N-ar fi avut niciun interes s-o faca, pentru ca, de fapt, din asta traiesc bancherii, nu? Sigur ca multi ar spune ca statul e vinovat, fiindca nu le-a impus bancilor anumite limite, de bun simt, sau ca nu a decis, nici pâna acum (asa cum au facut ungurii), o reconversie fortata in lei a imprumuturilor facute in franci elvetieni.
Dar, nici asta n-ar fi ok, pentru ca, la urma urmei, bancile sunt afaceri private si nu e voie sa intri cu bocancii când si cum vrei. Nici macar „electo-rata” nu ar fi o solutie, pentru ca nu face decât sa prelungeasca perioada de agonie, timp in care e greu de crezut ca francul elvetian ar reveni la 1,9 lei, ca in 2007.
Acum, or fi si sustinatori ai teoriei conspiratiei care gândesc ca aici ar fi vorba de lacomia bancherilor despre care se crede ca nu ar fi neaparat elvetieni, greci sau alta natie, ci mai curând cei care ar fi initiat, inainte vreme, curentul masonic.
Catre aceasta categorie (despre care cei mai sus amintiti cred ca ar conduce, in realitate, lumea) se indreapta privirile incruntate, gândind ca, la naiba!, nu le-a ajuns cât au câstigat de pe urma crizei financiar-bancare contemporane, vor sa-ti rotunjeasca si mai mult averile personale, prin diferentele uriase de curs valutar. Cert este ca cineva va trebui sa suporte pierderile.
Daca vor fi bancile, in mod sigur, multe s-ar retrage, ramânând poate cele mai intelepte. Daca statul va prelua greutatea, atunci vor fi reactii dure din parte FMI, la care nici nu vreau sa ma gândesc. Asa ca, pâna la urma, tot clientul va fi cel care va plati factura. Doamne fereste, de situatii tragice, cum au mai fost, când clientul nu a mai suportat presiunea si a cedat. De tot.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
