Acum zece ani si mai bine, bancile romanesti faceau o frumoasa publicitate creditelor in franci elvetieni pe care le prezentau ca fiind cele mai sigure si, in plus, dobanzile erau cat se poate de atractive.
Multi romani au aplicat pentru aceste credite, care aveau sa se dovedeasca, peste ani, a fi doar o bula speculativa de care au profitat institutiile de credit.
Pentru ca aprecierea francului elvetian in raport cu leul romanesc a determinat o crestere enorma a ratelor la credite. Practic, desi dobanda practicata de banci a ramas aceeasi din momentul semnarii contractelor, sumele platite de cetatenii care au luat creditele sunt mult mai mari din cauza diferentei de curs.
Sunt niste bani pe care nu-i merita nici banca – deorece nu a facut un efort suplimentar, nu a muncit mai mult, nu a riscat mai mult, dar nici clientul nu merita penalizat deoarece nu se face vinovat cu nimic.
Cu toate acestea, exista riscul cat se poate de real ca multi dintre clientii bancilor sa fie executati silit deorece nu mai pot plati creditele. Acestea au fost, in general, luate pentru a cumpara case sau masini iar pretul acestora, in contextul crizei, a scazut iar o eventuala scoatere la licitatie nu ar aduce bancii recuperarea datoriilor.
Cu alte cuvinte, daca banca isi omoara gaina care face oua de aur, nu obtine nimic.
Prin urmare, solutia de tip win-win este ca banca sa faca o corectie la creditele in franci elvetieni astfel incat diferenta de curs sa nu fie o piatra de moara pentru clienti. Practic, daca ar recalcula creditele acordate in franci elvetieni la valoarea in lei de la momentul acordarii creditului si ar aplica dobanzile la creditele in lei, probabil ca toata lumea ar fi multumita: bancile nu si-ar pierde clientii si nu ar ramane cu credite pe care nu le pot recupera iar clientii ar plati, poate, mai mult decat ratele initiale in franci, dar mult mai putin decat ratele calculate la actualul curs.
Singura problema este daca bancile vor intelege ca aprecierea francului nu inseamna bani cazuti din cer pentru ele.
