Angela Merkel a folosit un eufemism când a spus ca Grecia „ar trebui lasata” sa iasa din zona euro in cazul in care alegerile sunt câstigate de formatiunea Syriza – stânga radicala. De fapt, corecta ar fi fost formularea „sa fie data afara din zona euro”, pentru ca asta este ideea: cine nu vrea sa accepte „diktatul” german, va suferi.
Problema este ca politicienii germani nu reusesc sa inteleaga un lucru simplu: evolutia politica in tarile atinse de criza a fost determinata de austeritatea impusa de la Berlin. In vestul Europei, politicile de austeritate au favorizat extrema dreapta nationalista, care s-a bazat pe discursul xenofob de genul „strainii ne iau locurile de munca, afara cu strainii”. In est, insa, austeritatea dura impusa Greciei a dat aripi stângii radicale.
Germania considera ca statutul sau economic si politic o indreptatesc sa se erijeze in liderul Europei si, prin urmare, a impus tuturor tarilor afectate de criza acelasi medicament: austeritate. Adica taierea cheltuielilor bugetare: sanatate, educatie, asistenta sociala. Insa, dupa ani de aplicare a acestui medicament, nu se vede nici un rezultat pozitiv.
Desigur, Grecia isi plateste datoriile dar asta numai pentru ca a fost nevoita sa renunte la cheltuielile sociale. Or, acest lucru a radicalizat societatea greceasca, care a reactionat sprijinind formatiunea Syriza.
Iar Germania, prin vocea cancelarului sau, a anuntat ca nu-i convine ca stânga radicala sa câstige alegerile, amenintând cu represalii. O initiativa riscanta: pe de o parte pentru ca e total nedemocratica deoarece reprezinta un amestec in campania electorala din Grecia. Pe de alta parte, anuntul Angelei Merkel reprezinta, de fapt, un sprijin nesperat pentru Syriza, deoarece confirma ideile cu care formatiunea si-a atras sustinatorii.
In al treilea rând, in cazul in care Grecia va reveni la drahma, in urma excluderii din zona euro, Germania ar trebui sa-si ia adio de la banii pe care ii are de recuperat.
