Nici zilele putin geroase nu i-a scos din case pe bacauani, semn ca unii dintre ei inca mai „sufera”, dupa copioasele mese de revelion.
Prin marile magazine, duminica, pe la primele ore ale zilei, sufla vântul. Doar câtiva clienti mai impingeau alene câte un carut in care se lafaiau portocale, ceva mandarine si niste clementine, alaturi de o pâine stinghera.
Atmosfera de relache plutea si prin pietele agroalimentare din Bacau. La Piata Sud, doi barbati de vârste diferite vorbeau despre una, despre alta, „in general, despre ce rau a fost anul trecut”. Nea Ioan e pensinar, din constructii, de la TCH. Il stie toata lumea, c-a fost si cantaret prin brigazile artistice de pe vremea aia.
„M-am pensionat pe caz de boala, dar vad acum, la 66 de ani, ca m-am cam pacalit. Eu am construit, cu TCH-ul, extinderea stadionului, prin ´75-´76, la capacitatea de acum. Piata arata destul de prost alimentata, nu vezi? In afara de fructe si cartofi, nu e nimic. In general, zic, Bacaul a inceput sa fie unul dintre orasele calice din România. N-am nimic cu Botosaniul, ca-s tot moldoveni ca noi, dar si el arata mai bine ca Bacaul”, se frasiue nea Ioan.
Mai departe, câtiva batrâni traversau piata, in drumul spre casa, venind de la biserica. „Trec doar, nu iau nimic. Am un necaz si vin de la biserica”, imi spune soptit o doamna mai in vârsta. Pe lânga noi, trece un grup de bacauani, fiecare tinând in mâini o plasa din plastic cu ceva fructe.
„Am fost la biserica si am luat niste fructe. Astea-s cele mai cautate, acum. Ajuta organismul. Eu am luat niste clementine. La fructe ce mai sunt vânzatori, in rest, cum se vede” spune Marina Petcu, una dintre putinii târgoveti de duminica. Marian, un tânar de pâna in 30 de ani, cu manusi groase de PNA in mâini, bate pasul pe loc, in incercarea de a alunga frigul din oase. Lucreaza la un patron care, zice el, are pamânt in Parava.
Vinde cartofi. „De dimineata, cred ca am dat vreo 40 de kg. Cumpara lumea. Pai, la câta carne a mâncat de sarbatori! Stai asa ca vine Sf.Ion si restul. Nu s-a terminat”, ma atentioneaza tânarul. Mai e si zona florarilor unde se mai aduna putina lume de prin piata. Cauta buchete pentru morminte. In rest, liniste si pace. Nici macar unde, cu vreo 10 zile in urma, se vindeau brazi, nu mai gasesti vreo crenguta, ceva.
Curat ca-n palma. Doar niste paleti din lemn aruncati, parca, in graba, unul peste altul, mai amintesc ca, pe acolo, nu cu mult timp in urma, se vindea de toate.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.