Nu trece an sau sarbatoare in care sa nu ne aducem aminte de soti, sotii, parinti, iubiti, fii, fiice sau de copiii care au plecat mult prea devreme de langa noi si isi dorm somnul vesnic in cimitirele Bacaului. Si de fiecare data, o voce interioara ne indeamna sa ne indreptam atentia catre cei pe care i-am pierdut.
Pentru a-i simti mai aproape pe cei adormiti si pentru a impartasi cu ei magia Craciunului, le ducem la morminte o coronita impletita din crengute de brad, un glob, un mic cadou sau le impodobim chiar si bradutul plantat cu ceva ani in urma langa cavou.
De Craciun, cimitirele Bacaului au fost animate de oameni. I-am vazut pe multi facand pomeniri, altii aduceau crengute de brad si le impodobeau cu un globulet sau cu beteala.
„Vin in fiecare an la mormantul sotului meu si ii aduc cate o crenguta de brad. Ii placea tare mult Craciunul si tinea la traditiii. Asa de mult l-a iubit Dumnezeu ca mi l-a luat intr-o zi de Craciun. Poate cine ma vede ma judeca, insa, eu am avut o relatie speciala cu sotul meu si simt ca ma vegheaza si ma ajuta cand mi-e greu”, declara Elvira Drobota.
Pe Toader Morar l-am gasit ingenunchiat langa cavoul sotiei. Avea ochii in lacrimi si curata de praf fotografia femeii. „I-am adus o coronita cu beteala, globuri rosii si un mos Craciun in miniatura.
Dupa 30 de ani de casnicie simt inca nevoia sa impart cu ea bucuriile si necazurile si vin aici ca sa ma reculeg. Am ramas singur. Copiii sunt imprastiati prin lume si trec tare greu sarbatorile fara ea. Poate din cauza asta ii cautam in amintirile noastre pe cei care ne-au parasit. Faptul ca le aducem flori, un globulet sau putina beteala, inseamna ca i-am pretuit, nu ca suntem ipocriti”, spune barbatul.
Surprinzator este faptul ca unii bacauani au impodobit si brazii din vecinatatea mormintelor, chiar daca exista riscul ca pomii sa dispara cu tot cu ornamente.
[wonderplugin_gallery id=”128″]
