Sa vorbesti despre ceea ce este corect sau incorect, despre ceea ce este necesar sau inutil, despre ceea ce e firesc sau anormal, nu e deloc greu. „Realitatea ne omoara”, as spune, parafrazând o sintagma din perioada comunista, care arata ca doar la teorie stam bine.
Deoarece, in a doua parte a acestei saptamâni, in Bacau, au loc actiuni dedicate persoanei cu handicap, vreau sa ma refer la drepturile acestora. Toti suntem de acord cu faptul ca aceste drepturi trebuie respectate si ca persoanele cu dizabilitati trebuie sa aiba niste conditii de munca adaptate nevoilor si sa se poata afirma profesional.
E omeneste si e conform legii ca lucrurile sa stea asa, dar nimeni nu poate obliga un agent economic sa angajeze o persoana cu handicap intr-un anumit post. Va alege un astfel de candidat doar daca acesta va avea calitati exceptionale, o pregatire exceptionala si va putea face lucruri exceptionale la un salariu obisnuit, deci va aduce un câstig maxim cu costuri mici. In plus, firma va beneficia de scutirile sau facilitatile oferite de stat pentru astfel de contracte. Intre un profesionist sanatos de nivel mediu si un profesionist de nivel mediu care are un handicap, firma il va alege pe cel sanatos.
Foarte putini sunt aceia care inteleg sau se gândesc la faptul ca persoanele cu dizabilitati care nu sunt active, deci nu produc, traiesc din ajutorul social si consuma din bugetul statulului. Si mai grav e ca sunt izolate si sufera, prima dintre sursele acestei suferinte fiind atitudinea semenilor, lipsa lor de solidaritate. Câti dintre noi au incercat sa-si imagineze cum este sa te deplasezi in cârje pe scari, sa iesi din bloc, sa treci strada, sa mergi doi kilometri, apoi sa urci intr-o cladire si sa indeplinesti diverse sarcini?
Dar, sa presupunem ca nu simtim compasiune, ca nu putem empatiza cu un om care se afla in scaunul rulant sau are o mâna paralizara si sa ne intoarcem la argumentele economice, cele care tin de eficientizarea grupului social. Daca pe tinerii cu dizabilitati nu-i vede nimeni dupa terminarea scolii, nu-i angajeaza nimeni, nu-i pune nimeni la incercare, cum ar putea sa demonstreze ce valoare au? Sunt descoperiti doar cei care au norocul sa intâlneasca un director sau un om de afaceri destupat la minte si dispus sa consume timp ca sa-i asculte si sa le ofere o oportunitate. Prin urmare, nu putem vorbi despre drepturi, ci doar despre sansa.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.