Medierea mai are o șansă. Cel puțin așa susțin cei care au crezut încă de la început în această instituție. Și asta pentru că legea 202/2010 a făcut unele modificări în acest sens. Cele mai importante dintre ele privesc soluționarea divorțului și litigiile comerciale.
Divorțurile și litigiile comerciale vor putea fi soluționate mult mai repede. Legea 202/2010 aduce modificări semnificative în acest sens. Astfel, “în fața instanței de fond, aceasta va stărui pentru soluționarea divorțului prin înțelegerea părților. În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părțile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii.(…) Până la termenul fixat de instanță, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părțile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul ședinței de informare”. Dacă prevederile legale vor fi respectate, acest lucru înseamnă practic degrevarea instanțelor de judecată. “Cred că medierea ca procedură începe să-și găsească locul în sistemul de drept românesc. Cu toate eventualele imperfecțiuni ale legii, care vor fi descoperite de practica judiciară, acesta este un pas înainte pentru că… se face ceva”, a declarat Adrian Ionescu, mediator. Dispozițiile aduse de noua lege în materie de divorț prin acord sunt aplicabile și în cazul cererilor formulate anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Medierea, alternativa la concilierea directă
O altă șansă care se acordă medierii este aceea că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă. “Este o inițiativă bună care trebuia implementată mult mai devreme pentru a lăsa justițiabilii să se obișnuiască cu această nouă modalitate de stingere a litigiilor. Tocmai din cauza implementării ei cu întârziere mă aștept la o perioadă de acomodare cu această instituție, pentru că instanțele de judecată vor fi degrevate în mod considerabil, iar părțile vor putea concilia pozițiile mult mai rapid”, a declarat avocatul Gabriel Ioniță. Mai mult decât atât, termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe toată durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei. O altă modificare este aceea potrivit căreia în cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere. „Aceasta este o lege care încearcă să destelenească o procedură greoaie de soluționare a unor litigii care trenau nejustificat de mult și care aduceau costuri suplimentare sistemului”, a mai afirmat mediatorul. Din cele câteva zeci de medieri înregistrate anul acesta, cele mai multe au fost în materie de divorțuri și partaje.
Legea 192 din 16 mai 2006 privind medierea, în capitolul I, art. 1, al. 1 dă următoarea definiție: “Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate.”
