Notaţii jubiliare

Tot mai puţini sunt cei care merg la înţelesul dintâi al cuvântului jubileu, fapt consfinţit de DEX 2012: „Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. (În latină, jubilaeus desemna o „mare sărbătoare la evrei, ţinută din cincizeci în cincizeci de ani“.) Şi totuşi Bacăul a ţinut să compatibilizeze sensul cu realitatea: revista „Ateneu“ şi Şcoala Gimnazială Nr. 10 au celebrat trecerea unei jumătăţi de veac de la (re)întemeieze. („Toamna bacoviană“ a ajuns la a patra ediţie.) Publicaţia de cultură a fost înfiinţată în 1925, iar în 1964 a apărut în serie nouă. Au fost două zile dense (9-10 oct.), cu mesaje orale numeroase şi expresive. Din multele consemnări pe care le-am făcut, transcriu câteva.

BACOVIA CEL MARE * „Tragicul Bacovia, doritorul de bine Bacovia, marele om român Bacovia!“ (Radu Cârneci) * „Sadoveanu, aflat la Bacău, s-a întâlnit cu prefectul judeþului. <>, l-a întrebat. N-a ştiut nimeni de tristul, anonimul Vasiliu…“ (Valeriu Stancu) * „Între cei 19 poeţi români din universalitate cel mai bine reprezentat este Bacovia. Bacăul a dat aceste două nume mari: Alecsandri şi Bacovia, pe când Iaşiul nu se poate lăuda cu scriitori atât de pregnanţi.“ (Idem) * „România are destule dividende culturale din aceste valori ale locului, prinse într-un cronotop.“ (Maria Pilchin) * „Bacovia deţine un primitivism rafinat.“ (Tudor Opriş, contactat telefonic pentru a-i relata despre conţinutul celor două zile) * „Bacovia este poetul tuturor doctoranzilor mei.“ (Mihai Cimpoi) * „Bacovia e un răzbunător: o face cu contemporanii lui, cu concitadinii lui, care nu l-au înţeles.“ (Emilian Marcu) * „Cineva mi-a spus că George Călinescu a dat chix: l-a făcut pe Bacovia poet minor. Dacă citea bine, vedea că e un poet al minorului“ (Mihai Cimpoi); * „Biografia lui Bacovia are nevoie şi de mitologie.“ (Adrian-Dinu Rachieru)

TRADUCERI (IN)FIDELE * „În engleză Bacovia e tradus magistral, deci cuvintele lui sunt foarte moderne.“ (Mariana Zavati-Gardner) * „Sintagma Copacii albi, copacii negri a devenit Copaci în alb, copaci în negru, ceea ce nu-i de lăudat.“ (Mihai Cimpoi) *„Să ne ferim de franceza românilor“ (Idem) * „Cea mai rugată carte a mea a fost Bacovia, ce m-a făcut să cred că limba sârbă nu e o limbă mică dacă traduce din Bacovia.“ (Adam Puslojić)

ŞI ALTELE… * „Primul care l-a înţeles pe Ion Creangă a fost Nicolae Iorga“ (Mihai Cimpoi). Ruleta lingvistică mi s-a pus în mişcare, identificând legătura dintre cele două nume: toate literele din succesiunea ION CREANGA se regăsesc în succesiunea NICOLAE IORGA, cu repetarea lui N. Teoria „cuvântului din cuvânt“ a lui Ferdinand de Saussure mai are o confirmare. * „Dragoliub Firulović ne iubeşte de două ori, corespunzător celor două aripi ale numelui mic.“ (Ioan Dănilă) * „Preşedintele juriului a fost octogenaru’ Ovidiu Genaru.“ (Calistrat Costin) * „Sunt duşmanul lui Lasă că merge şi-aşa.“ (Valeria Manta-Tăicuţu, premiată pentru poezie) * „Clavecinele plâng ca vecinele.“ (Emilian Marcu, dintr-un poem propriu) * „Premiat sau premiant? Laureat!“ (Dumitru Brăneanu)

DIN CULISE *(Avantajele vecinătăţii) „Acum îl rog pe Mihai Cimpoi să tragă o concluzie“. (C. Costin, în finalul colocviului din sala de şedinţe a Consiliului Judeţean); „O virgulă!“, ne spune celor din preajma sa Radu Cârneci.“ *(Cu sau fără opiu) „Cu asta mă *apropiu de încheiere.“ * (Prefixul latinesc e un cuvânt) „Ceea ce pot să spun despre ideea enunţată încape în două cuvinte: Exclus!“