Am mai vorbit despre răspunsurile interesante ale unor liceeni la Dosarul „Preşedintele” din revista „Dilema veche”, şi revin acum asupra unora dintre ele pentru că mă întâlnesc cu câteva puncte de vedere exprimate acolo.
Cel mai mult mi-a plăcut propoziţia: „Aş rămâne o persoană simplă, nu aş lăsa puterea să mă afecteze”. Ce frumos e spus, şi cu câtă candoare! Şi ce bine ar fi ca asta să ajungă la urechea prezidenţiabililor!
Pentru că nu este vorba despre un lucru imposibil, doar a fost un Havel, singurul, de fapt, despre care s-a spus că nu a fost alterat în profunda sa fibră umană de exerciţiul puterii. La ce m-am mai oprit? La ideea că e nevoie de promovarea tradiţiilor şi obiectivelor româneşti, chestiune deosebit de importantă, dar pentru care trebuie rezolvată infrastructura.
Iar la asta ştim cum stăm, cât de nevralgic este acest punct. Evident, din ingenioasele idei ale adolescenţilor nu lipseşte problema educaţiei, considerată una de prioritate absolută, nici cea a necesităţii îmbunătăţirii sistemului sanitar.
Căci, spune Ştefan Bărgăoanu (de la Colegiul Naţional „Gheorghe Vrănceanu, din Bacău) „un popor prost şi bolnav este uşor influenţabil”. Bravo, bine gândit, aşa e, politicienilor le convine să conducă o populaţie ignorantă, abrutizată, îndobitocită. Transformată într-o turmă. Un alt tânăr, susţine, şi cred eu că are foarte multă dreptate, că ar opri orele de religie din şcoli şi că ar interzice toate manifestările religioase de masă în instituţiile de învăţământ, rugăciunile la început de an, sfinţirile publice ale şcolilor, etc.
Manifestările astea religioase publice, prea publice, au devenit o veritabilă mascaradă. Lucru care îmi repugnă în cel mai înalt grad, ca şi noile obiceiuri ale preoţilor care „sfinţesc” te miri ce. Apropo de sfinţi, citesc undeva că în India sunt peste cinci milioane de sfinţi profesionişti, desigur, cu următoarea explicaţie, dată de un magistrat, om cultivat şi hindus pios: „Nouăzeci la sută dintre aceşti „sfinţi” sunt adevăraţi şnapani, impostori sau trântori, care au ales acest gen de profesie ca să fie hrăniţi fără să muncească.
Lor li se adaugă indivizi pasionaţi de vagabondaj, cărora ţinuta de asceţi le permite să rătăcească prin ţară fără să-i coste nimic, dormind în temple şi primind pomeni de la oameni miloşi”. Noi nu suntem în India, dar avem şnapani, trântori şi impostori din plin.
Carmen MIHALACHE
