La cât de discret se vorbeste de cazul societatii Uton, din Onesti, recent intrata in faliment, orice stire care mai apare pe piata pare un eveniment. Celor care detin majoritatea capitalului social la Uton le inteleg „discretia”, dar pe altii nu-i pot intelege decât pâna la un punct.
Uton, fostul mecanic sef al platformei industriale Onesti-Borzesti a fost un nume de referinta si, mai ales, a adunat sub aceeasi umbrela peste o mie de oameni. Când, cu ani in urma, spuneai IUC Borzesti te puteai mândri ca esti onestean sau bacauan.
Nici mai târziu, pe vremea când IUC a devenit Uton (adica „Utilaj Tehnlogic Onesti”) nu te simteai mai prejos. Dar vânturile tranzitiei catre capitalism, asa cum au batut ele pe la noi, prin Est, au spulberat mitul marii intreprinderi, iar in loc aproape ca nu va mai ramâne piatra pe piatra, dupa procedura falimentului, daca intreprinderea va fi pusa fizic la pamânt.
Pentru aceasta istorie grea de semnificatii, dar mai ales pentru oamenii care au trecut prin ea, noi, ceilalti, de la simplul onestean pâna la autoritati, ar trebui sa facem mai mult. Si, daca nu sa facem, macar sa vorbim mai mult. Numai ca odata intrati in capitalism am mai preluat un mod de afi „occidental”: al nepasarii fata de cei din jur, al racelii cu care tratam relatiile interumane. Dupa principiul „nu-i treaba mea, e a lor”. Iar cazul Uton nu este singular.
Zilele acestea, hotarârea instantei de intrare in faliment a societatii Uton a fost publicata si in Buletinul Preocedurilor de Insolventa. Pentru stiinta tuturor celor care au investit in actiuni Uton, care mai au legaturi cu acest caz sau care ar trebui sa ia anumite masuri, de exemplu pe piata de capital, unde Uton este listata.
Unii se si intreaba, deja, ce semnificatie ar mai avea un asemenea act, semn ca stirea va trece la fel de discret pe lânga noi ca disparitia insasi a unei intreprinderi mari din ceea ce am numit, odata, industrie in România. De fapt, nici nu e bine sa-ti mai aduci aminte de istorii recente, pentru ca vei aparea in ochii celorlalti drept un „nostalgic”. Eu unul, insa, nu ma pot schimba: sunt un nostalgic.
