Directia Sivica Bacau a realizat, si in acest an, venituri considerabile din produsele accesorii, respectiv fructe de padure.
Astfel, zmeura, catina si macesele, carora li se alatura si plantele medicinale, in special flori de tei, precum si ciupercile (ghebe si pleurotus) le-au adus, pâna acum, silvicultorilor venituri totale de circa 5 miliarde de lei vechi (peste 100.000 de euro).
In 2014, cele 14 subunitati carora le sunt arondate câte 3-4 puncte de colectare, au recoltat, pâna acum, 100 de tone de macese, 80 t de catina, 7 t de zmeura, la fel si la ciuperci si floare de tei. Recolatul depinde mult de fructificatia din respectivul an si de conditiile climatice (ingheturile târzii, grindina si ploile torentiale). Pâna acum, cele peste 50 de puncte de achizitii din tot judetul au strâns circa 200 de tone de produse din aceasta categorie.
„Afinele se recolteaza doar spontan, de aceea nu sunt realizari cantitative substantiale. Pentru ca, acum 30-40 de ani, când se aplicau alte tehnologii de exploatare, se faceau taieri rase, iar suprafetele regenerate erau mult mai mari. Atunci, intr-adevar, erau cantitati mult mai mari de afine, dar si de zmeura”, a explicat Gheorghe Manaila, director tehnic la Directia Silvica Bacau. Fructele sunt adunate de catre culegatorii locali, din zonele de munte si de deal.
Pretul de achizitie al catinei platit de Directia Silvica Bacau este de 2,5 lei/kg (0,56 euro/kg) sau 560 de euro pe tona. In schimb, silvicultorii valorifica acest produs la circa 1.000 de euro pe tona, pret care include, pe lânga costurile cu achizitia, si cheltuielile cu transport, refrigerare, ambalare, incarcare etc.
De regula, profitul Directiei este de circa 20 la suta. Anul acesta, pâna acum, au realizat doar 44 de tone de catina (fata de planul fixat de 62 tone). Macesele sunt cumparate la un pret de 1,5 lei pe kg. (echivalentul a 340 de euro pe tona) si se vând cu circa 600 de euro pe tona. Programul la zmeura este de 20 de tone, dar s-au realizat doar 5,6 tone, productia fiind afectata de conditiile climatice din acest an (ploile si grindina).
Produsul se achizitioneaza de la particulari cu 6 lei pe kg (1.360 euro pe tona) si se vinde (firmelor care fac export) cu 1.710 euro pe tona. Teiul se recolteaza din flora spontana din zonele de deal si câmpie, in special din partile Zeletinului, Sascutului si Traian. Floarea se cumpara de la populatie cu 5 lei/kg. (1.140 euro pe tona) si se vinde, la licitatie, incepând cu 1.932 de euro, putând ajunge si la 2.500 de euro tona.
„La tei, este o concurenta foarte mare, pentru ca sunt multe firme specializate pe achizitii si revânzare, cum ar fi cele de tip Plafar. Planul este de 2 tone in acest an, dar s-au recoltat doar 1,8 tone”, sustin silvicultorii bacauani. La capitolul ciuperci, s-a stabilit un plan de 15 tone. In acest an, s-a cesionat dreptul de recoltare unei firme, cu pretul de 0,15 euro pe kg.
Marfa ajunge pe mesele occidentalilor
Societatea Silvexim este una dintre firmele care, in acest an, si-a adjudecat o mare cantitate de fructe de padure. Aceasta are relatii cu exteriorul si face achizitii de multa vreme de la institutia silvica bacauana. Firma detine mijloace de transport dotate cu sistem de frig, intrucât achizitia se face sub forma refrigerata.
„Am inceput sa ne dam seama si noi, românii, de valoarea acestor produse si, prin urmare, se consuma din ce in ce mai mult si in tara. Insa, Occidentul ramâne principalul beneficiar al acestor produse recoltate de aici. De altfel, sunt foarte multe fabrici, dar nu in România care proceseaza fructele de padure. Catina, de exemplu, este foarte apreciata, intrucât, se stie, are un continut extrem de valoros in vitamine.
Inainte de a procesa productia, se solicita o proba prin care sa se testeze calitatea produsului, ca nu cumva sa fie recoltat dintr-o zona plouata. Bunaoara, niciodata nu se recolta din zona ocolului silvic Caiuti sau Livezi, pentru ca, din cauza combinatului chimic de acolo, ieseau la iveala pesticidele”, a precizat directorul Manila. Beneficiarii fructelor de padure românesti sunt, de regula, din Franta, Marea Britanie, Germania si Italia. De exemplu, produsele ajunse în Germania sunt prelucrate si transformate în dulceata de afine, siropuri, piureuri sau diverse bauturi alcoolice. Dulceata se întoarce apoi în magazinele românesti, fiind vânduta cu 12 lei borcanul. La fel si celelalte produse.
