Bokassa (n. 22 februarie 1921, Bobangi, Congo – d. 3 noiembrie 1996, Bangui, Republica Centrafricană), a fost presedinte al Republicii Centrafricane, dar s-a autodeclarat apoi împărat.
Salah Eddine Ahmed Bokassa, ramas orfan la cinci ani, intr-o familie cu 12 copii, va trece printr-o scoala catolica franceza si se va inrola in armata franceza. Se distinge pe front impotriva Germaniei naziste, lupta in Indochina, revine in 1962 ca ofiter al armatei Republicii Centrafricane, apoi, printr-o lovitura de stat devine presedinte, in locul varului sau David Dacko.
Fanatic admirator al lui Napoleon, Bokassa, provenit dintr-un trib unde canibalismul se practica sub forma de ritual, va renunta la functia de presedinte, se autoproclama imparat al tarii pe care o denumeste Imperiul Centrafrican.
Adopta vestimentatia lui Napoleon. Ceremonia incoronarii a costat 20 de milioane de dolari. Tronul din aur cântarea doua tone. Avea 98 de automobile Rolls Royce. A impus o dictatura monstruoasa. Cine nu-si gasea de lucru era condamnat la moarte.
Cersetorii erau aruncati la crocodili. A aprobat pentru cei din tribul sau continuarea practicarii canibalismului ritualic.
El insusi si-a comandat din Franta un frigider imens pe care l-a burdusit cu carnea oponentilor sai. Dupa ce Bokassa a fost obligat sa fuga din tara, bucatarul sau, Philippe Lengis, a marturisit ca acesta l-a obligat de multe ori sa-i gateasca friptura din carne de om.
Este de pomina faptul ca in timpul unei sedinte a ordonat ca un ministru sa fie executat, jupuit, carnea sa fiindu-le oferita celorlalti ministri care, ingroziti, au mâncat, impreuna cu Bokassa, din trupul colegului lor.
Una dintre rebeliunile populare a fost pedepsita prin capturarea a treizeci de copii peste trupurile carora Bokassa a trecut cu masina sa blindata, dupa ce i-a impuscat pe militarii care au refuzat sa-i impuste pe copii.
Dupa inevitabila sa cadere, isi gaseste refugiu prin Coasta de Files, dar si prin Franta, caci avea cetatenie franceza. Era convins ca, intr-o zi, conationalii il vor rechema in tara, ca imparat.
In 1980, acestia l-au judecat insa in lipsa, acuzându-l de genocid, si l-au condamnat la moarte. In 1986 este prins de compatrioti, judecat din nou, condamnat la spânzuratoare, dar sentinta cu moartea este comutata la 20 de ani inchisoare, de catre presedintele centrafrican Andre Kolingba, nimeni altul decât fostul sau credincios bodyguard.
Profita de amnistia generala din 1996, se autoproclama ca fiind al 13-lea Apostol, viseaza iar sa ajunga imparat, dar moare in acelasi an, pe 3 noiembrie.
A avut 15 neveste, 55 de copii recunoscuti si peste 2 400 de copii ,,din flori”. A fost prieten cu Nicolae Ceausescu, dar si cu Muammar al-Gadaffi, cel care l-a convins sa se converteasca la islamism.
In 1975, presedintele francez Valery Giscard d’Estaing se autodeclara ,,prieten si membru de familie al lui Bokassa”. Marile puteri, printre care si S.U.A., stiau totul despre atrocitatile lui Bokassa, dar subsolul centrafrican era atât de bogat in uraniu si diamante, incât drepturile omului au trecut in plan secund…
Zice-se ca Nicolae Ceausescu, dupa ce l-a avut, in 1973, ca invitat de onoare la Bucuresti, i-a oferit, la cererea imparatului-canibal, drept cadou, doua dansatoare românce pe care i le-a trimis cu avionul in Africa. Rudele acestora n-au mai aflat nimic despre ele.
Bokassa a avut, timp de trei ani, si o sotie românca, pe Gabriela Dramba. Insusi Ceausescu si-a dat acordul pentru aceasta casatorie. In schimbul acordului, Ceausescu ar fi obtinut 10 la suta din profitul minelor de diamante din imperiul lui Bokassa, spun unii…
Ion Fercu
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
