Caderii Imperiului Roman i-a urmat o perioada intunecata, in care civilizatia europeana a decazut, stiintele si artele au fost inlocuite cu obscurantismul religios, orasele infloritoare, cu edificii publice, canalizare si aductiuni de apa au devenit mici cetati, lipsite de minimul de confort si fara vreo regula de igiena.
Nu vreau sa aduc in discutie restul lumii; ma limitez doar la cazul Romaniei si nu intru in polemici politice. Oricat rau a fost comunismul, trebuie sa recunoastem ca a asigurat un anumit standard social pentru cetateni.
Accesul la educatie si la servicii de sanatate pentru toti locuitorii, o infrastructura rutiera bine intretinuta, o siguranta publica mai mult decat rezonabila, cu infractionalitatea tinuta in limite moderate.
Repet, nu aduc in discutie problema politica, pentru ca este irelevanta la tema. Pe scurt, a existat, inainte de 1989 un standard destul de ridicat de cultura si civilizatie in Romania.
Ce avem acum?
Daca am face o comparatie intre ceea ce avem astazi in tara, putem spune, fara sa gresim foarte mult, ca ne aflam intr-un nou Ev Mediu Intunecat, in care cultura si civilizatia au decazut. Francii, de exemplu, dupa ce au cucerit Galia de la romani, nu stiau sa faca niste simple balamale; de aceea, unul din regii lor, in noaptea nuntii, si-ar fi batut usa in cuie.
Astazi, intreaga tara este cuprinsa de frenezie religioasa. Desigur, aceasta re-crestinare este doar aparenta. In frunte cu politicienii, poporul doreste sa para cat mai credincios desi, acelasi popor nu respecta nici pe departe litera si spiritul Bibliei. In schimb, frenezia religioasa a scos darwinismul din cartea de biologie si ne goleste buzunarele si conturile.
Educatia s-a dus la vale, elevii parasesc scolile tot mai prosti de la o generatie la alta, devenind, apoi, profesori la fel de prosti pentru a educa la fel de prost alte generatii. Sistemul de sanatate este in colaps, infractionalitate creste cu fiecare zi. Infrastructura rutiera este la pamant. Sistemul politic a devenit o gluma proasta, functiile vanzandu-se mai ceva ca pe vremea fanariotilor.
Ce putem face?
Nimic. Cel putin pentru urmatorii 20 de ani. Daca ne vom hotari sa facem ceva incepand de maine, tot vom pierde doua decenii pana sa se vada o schimbare. Urmeaza, deci, cel putin 20 de ani de haos, de decadere. Spun “cel putin” pentru ca mi-e greu sa cred ca anul acesta se va lua vreo decizie care sa incerce sa schimbe lucrurile.
Avem nevoie de educatie. Ne trebuie generatii noi de profesori care sa stie sa vorbeasca si sa scrie corect limba romana. Ne trebuie dascali care sa-i invete pe elevi sa gandeasca. Nu sa le bage formule in cap, ci sa-i faca sa inteleaga un context, sa-l analizeze, sa traga o concluzie si sa ia o decizie.
Restul va veni de la sine. Pentru ca, in momentul in care poporul va invata sa faca alegerile corecte, clasa politica va fi nevoita sa se schimbe. Sau va fi schimbata.
Singura problema este ca, in momentul de fata, deciziile nu se mai iau la Bucuresti.
Si va trebui sa asteptam iar, ca in toata istoria noastra, un nou moment favorabil si sa profitam iarasi, ca la 1859, ca la 1877 sau 1968, ca sa dau doar cateva exemple, de disputele dintre marile puteri ale lumii.
