Invatamântul preuniversitar este gratuit? Aiurea! Cu un buget de stat care ofteaza ca un muribund care-l cauta din ochi pe preot ori de câte ori ii aduci aminte de acel glumet procent de 6 la suta pe care ar trebui sa-l aloce educatiei si invatamantului, conform legii, nu te poti astepta la asta. Din pacate, ca si cum aceasta pacoste numita buget, dublata si de aroganta proverbial-eterna a Ministerului de Finante, nu ar fi suficienta, chiar si unii slujitori ai scolii trudesc din greu la transformarea invatamântului de stat in invatamânt privat. La o recenta intâlnire cu managerii institutiilor de invatamânt, prof. Theodora Sotcan, inspector scolar general, a pus cu fermitate degetul pe aceasta rana. O rana asupra careia se va apleca, in incercarea de a o lecui…
In esenta, managerul judetean al Invatamântului a asezat la zid “moda auxiliarelor” si a puzderiei de concursuri scolare platite de parinti, a tentatiei unor cadre didactice de a deveni, in scoala, agenti comerciali ai unor edituri/firme. La acelasi zid au fost puse si practicile de constituire, sub forme mai mult sau mai putin mascate, a fondurilor clasei si scolii.
Moda auxiliarelor este o adevarata epidemie. Tâncii din primar, dar si unii din preprimar, merg cocosati la scoala, din cauza greutatii a tot felul de caiete si manuale auxiliare platite de catre parinti. Unii parinti, intrând in acest joc absurd al auxiliarelor, au inceput sa-i evalueze pe invatatori si pe unii profesori dupa numarul de auxiliare cumparate de pruncii lor, la sugestia… imperativa a acestora. Intreaba prof.Theodora Sotcan: “Aduc intotdeauna plusvaloare aceste auxiliare?” Mai zice despre fondul clasei/scolii: “Elevul nu trebuie evaluat in functie de contributia parintilor!”. Si ultima moda, “Scoala dupa scoala”, tinde catre paroxism, de vreme ce pâna si clasa ZERO, in numele “sporirii volumului de cunostinte”, a fost atrasa in acest aiurit joc al intereselor comerciale. Nici isteria uniformelor/tinutelor “de firma” nu lipseste din acest peisaj. Pâna la mofturile cu staif gen Armani sau Dolce /Gabanna nu mai e decât un pas amarat.
Atunci când un sponsor dezinteresant doneaza unei scoli, cu acte, mobilier sau aparatura, aplaud acest gest. Dar când parintii sunt obligati, prin practici jenante de manipulare, sa cotizeze, e aiurea de tot…
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
