Simpozionul de la „A. Philippide“ – XIII

Filologia ieşeană a fost la înălţime dintotdeauna. Nici nu se putea altfel, dacă luăm în seamă tradiţia instituită de nume uriaşe din lingvistică şi istoria literaturii române, întemeietori ai ştiinţelor umaniste în varianta academică. Portdrapelul este Alexandru Philippide, din ale cărui orientări, făcute publice în perioada interbelică, se nutresc şi azi tinerii sau mai puţin tinerii cercetători.
Institutul de Filologie Română (director, conf. univ. dr. Bogdan Creţu) – parte a filialei Iaşi a Academiei Române –, ca şi o asociaţie culturală din cadrul instituţiei îi poartă numele şi organizează, începând cu 2005, simpozioane internaţionale cu consecinţe extrem de favorabile pentru această componentă a ştiinţelor umaniste. A treisprezecea ediţie (17-19 sept. 2014) a avut genericul „Limba şi cultura română: abordări interne şi perspective externe“, cu participări din S.U.A., Spania, Ucraina, Republica Moldova, Italia, România. Deşi nu s-a menţionat explicit, simpozionul de anul acesta a marcat un deceniu de rodnică activitate ştiinţifică şi editorială a Asociaţiei Culturale „A. Philippide“, condusă de cerc. ştiinţ. I dr. Ofelia Ichim.

În aula Academiei Române din bdul Carol I am audiat şase comunicări despre dicţionarul toponimic al Moldovei (Dinu Moscal), circuitul universal al valorilor patrimoniului imaterial românesc (Narcisa Ştiucă), identitatea naţională, în filmul de artă (Dumitru Olărescu), scriitori români în presa spaniolă (Ofelia-Mariana Uţă-Burcea), predarea limbii române studenţilor americani (Georgiana Gălăţeanu-Fârnoagă) şi etnolingvistică/pragmatică (Stelian Dumistrăcel). Au fost lansate trei cărţi: a regretatului D. Irimia (Studii eminesciene), a Ceciliei Maticiuc, despre Al. Soljeniţân, şi a lui Dinu Moscal, despre terminologia populară a formelor de relief.

Două secţiuni de lingvistică au fost dedicate lui Gavril Istrate şi, respectiv, Al. Andriescu, trecuţi la cele veşnice în 2014, în alternanţă cu altele de istorie literară, cultură şi identitate şi etnologie. Lucrările vor fi tipărite în revista academică semestrială „Philologica Jassyensia“, acreditată de CNCSIS/CNCS şi indexată în zece baze de date internaţionale.

Din ceea ce am auzit şi văzut, am notat: • „Lumea lui Soljeniţân e una care nu mai are valoarea cuvântului“ (Livia Cotorcea). • „Uităm că nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră, cum spunea Eminescu“ (B. Creţu). • „Dinu Moscal e un toponimist responsabil şi pătrunzător“ (St. Dumistrăcel). • „La noi lingvistica a fost dependentă de politică“ (Sergii Luchkanyn, Institutul de Filologie al Universităţii Naţionale „Taras Sevcenco“ din Kiev, Ucraina). • „De ce locuitorul oraşului Roman îşi spune romaşcan? Probabil de la un neatestat *Romaşco“ (D. Moscal) • „Al. Andriescu a combinat fericit lingvistica cu ştiinţa textului“ (P. Savin, L. Drugă). • „Atlasele lingvistice sunt şi etimologice în aceeaşi măsură“ (St. Dumistrăcel). • „România a aderat în 2005 la politica UNESCO de salvgardare a patrimoniului oral“ (N. Ştiucă). • „Competenţa lingvistică a devenit competenţă comunicaţională“ (G. Gălăţeanu-Fârnoagă). • „Cartea unui profesor e vie dacă trece în alte cărţi sau în mintea studenţilor“ (B. Creţu). • „Obiectiv cum era, Gavril Istrate ar fi spus lucruri de interes pentru istoria lingvisticii de la noi“; „Sufixele româneşti ale lui Giorge Pascu sunt de neocolit. Erudiţia lui era evidentă“ (St. Dumistrăcel). • „În foarte multe cărţi apar citate ilicite, adică fără trimitere la sursă“ (L. Cotorcea). • „Ateneu era o revistă importantă pentru Ariton Vraciu“ (Marina Vraciu, fiica lingvistului).

Sintagme de lucru pentru filologi: câmp ştiinţific, alături de câmp lexical; reumanizarea lingvisticii; performanţă comunicaţională, în prelungirea „performanţei lingvistice“, am zice noi, reactivându-l pe Noam Chomsky.