Căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu a rămas cunoscut drept un simbol al aviației militare românești, o figură emblematică a curajului și devotamentului față de patrie. Moartea sa tragică, la 18 august 1944, în timpul unei lupte aeriene împotriva forțelor americane, a lăsat un gol imens în rândul aviatorilor români și a marcat o pierdere grea pentru țară. Cu toate acestea, amintirea sa continuă să inspire generații de piloți, devenind un model de eroism.
Născut la 17 mai 1912 în Colonești, județul Olt, Alexandru Șerbănescu și-a început cariera militară ca ofițer în trupele de vânători de munte. Totuși, chemarea cerului l-a atras spre aviație, unde și-a început pregătirea ca observator aerian, iar în 1941, a devenit pilot. La bordul unui IAR 80 și mai târziu al unui Messerschmitt Bf 109G, Șerbănescu a scris istorie în campaniile de la Stalingrad, Dniepropetrovsk și Mariupol, luptând alături de Luftwaffe împotriva aviației sovietice. Ulterior, a apărat cerul României în fața aviației americane, fiind implicat în apărarea vitalelor rafinării și câmpuri petroliere din zona Ploiești.
Alexandru Șerbănescu nu a fost doar un pilot excepțional, ci și un lider inspirat. A comandat Grupul 9 Vânătoare, o unitate de elită a aviației românești, conducând-o cu hotărâre și pricepere în cele mai dificile bătălii aeriene ale celui de-al Doilea Război Mondial. Devotamentul său față de patrie și curajul său neclintit au fost sintetizate în cuvintele sale celebre: „Nu înțeleg ca un inamic, oricât de mare și puternic ar fi, să intre în țara mea ca-n sat fără câini și s-o pustiască“. Acest crez a definit întreaga sa carieră, culminând cu sacrificiul suprem.
Într-o perioadă în care resursele aviației românești erau limitate, iar piloții aveau de înfruntat un inamic covârșitor, Șerbănescu și camarazii săi au continuat să lupte cu dârzenie. La 18 august 1944, într-o luptă inegală cu avioanele de vânătoare americane Mustang, care escortau un raid masiv de bombardiere, Șerbănescu a fost doborât în zona Viperești, județul Buzău. Era asul Forțelor Aeriene Regale Române cu cel mai mare număr de victorii aeriene – 47 confirmate. Moartea sa a fost resimțită ca o pierdere uriașă pentru aviația de vânătoare română.
Funeraliile sale, desfășurate la 22 august 1944, la Cimitirul Militar Ghencea, au fost un omagiu adus unui erou național. La ceremonie au participat atât militari români, cât și germani, semn al respectului universal pe care Șerbănescu îl câștigase în cariera sa.
De-a lungul anilor, memoria căpitanului aviator Alexandru Șerbănescu a continuat să fie onorată. În 1993, cu ocazia Zilei Regimentului, la baza aeriană Deveselu, a fost dezvelit un bust al acestuia, iar unitatea a primit numele său. Chiar dacă Baza 91 Aeriană Deveselu a fost dezafectată în 2002, moștenirea eroului a fost preluată de Baza 95 Aeriană Bacău, care poartă cu mândrie numele căpitanului Alexandru Șerbănescu.
Astăzi, la 80 de ani de la dispariția sa, Alexandru Șerbănescu rămâne un reper de neuitat al aviației românești, un exemplu de sacrificiu suprem în fața pericolului și o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare. Aripile sale nevăzute continuă să vegheze asupra cerului românesc, simbolizând dragostea pentru patrie și datoria față de onoare.
