“În ultimele săptămâni, a apărut în spațiul public o posibilă tranzacție comercială cu implicații profunde asupra securității energetice a României. Este vorba despre vânzarea companiei de furnizare de gaze și energie electrică E.ON România către compania maghiară de stat MVM, controlată direct de guvernul Viktor Orban.
Deși subiectul este tratat cu o aparentă lipsă de interes de către mass media, această tranzacție ar putea avea consecințe grave pentru România, iar autoritățile naționale trebuie să intervină înainte ca lucrurile să scape de sub control.
În timp ce presa din Ungaria prezintă această achiziție ca o reușită națională, în România, declarațiile ministrului Sebastian Burduja sunt surprinzător de relaxate. Potrivit acestuia, nu există încă o decizie de vânzare, iar furnizarea de energie și gaze este considerată de el drept o simplă „fabrică de facturi”, fără a recunoaște importanța strategică a acestei infrastructuri critice pentru securitatea națională.
Realitatea este însă alta. E.ON România controlează aproximativ 41% din piața de furnizare de energie și gaze naturale din România, deservind nu mai puțin de 3,4 milioane de consumatori. Permițând ca o asemenea porțiune importantă din piața energetică națională să fie achiziționată de statul maghiar, care menține relații strânse cu Rusia și China, ar putea pune România într-o poziție extrem de vulnerabilă. O astfel de tranzacție strategică ridică îngrijorări majore cu privire la capacitatea României de a-și menține controlul asupra resurselor energetice esențiale în situații de criză.
În timp ce ministrul Burduja pare să subestimeze importanța acestei tranzacții, realitatea economică și politică din Ungaria ne arată că Budapesta nu face greșelile pe care le-a făcut România în trecut. Ungaria joacă agresiv pe piețele din Europa Centrală și de Est, iar achiziționarea unei companii cu o cotă semnificativă pe piața energetică românească nu este doar o oportunitate comercială, ci și un instrument strategic. Viktor Orban și guvernul său, cu toate controversele care îi înconjoară, par să aibă o strategie clară pentru a-și extinde influența economică în regiune, inclusiv prin astfel de achiziții.
Este important de reținut că E.ON România, o companie care a fost privatizată la prețuri derizorii și care, prin deciziile proaste ale politicienilor români din anii ’90 și 2000, nu mai poate reveni sub controlul statului român, rămâne o piesă esențială a infrastructurii energetice a țării. Totuși, deși această companie înregistrează pierderi semnificative, a reușit să transfere anual sume considerabile către E.ON Germania, practicând ceea ce poate fi considerat o formă de „optimizare fiscală”. Cu alte cuvinte, bani care ar fi trebuit să rămână în economia românească au fost sifonați în afara țării.
În mod ironic, compania maghiară care dorește să achiziționeze E.ON România a înregistrat un profit de 20%, demonstrând că deține expertiza și resursele necesare pentru a face afaceri profitabile. În acest context, rămâne întrebarea: de ce nu este interesată o companie românească să preia acest activ strategic? Sau, mai important, de ce nu încearcă statul român să recâștige controlul asupra unei companii care gestionează o parte semnificativă din furnizarea de energie și gaze naturale în România?
România nu ar trebui să accepte pasiv această tranzacție, mai ales că legislația europeană oferă precedente clare care permit statelor membre să blocheze astfel de preluări atunci când sunt în joc interese naționale strategice. Spre exemplu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis în cauze similare că „salvgardarea furnizării unor produse sau servicii în caz de criză poate justifica un obstacol în calea liberei circulații a capitalurilor.”
În fața acestui pericol iminent pentru securitatea energetică, guvernul României trebuie să dea dovadă de curaj și să își apere interesele naționale. Ministrul Burduja și întreaga clasă politică au responsabilitatea de a proteja consumatorii români și de a asigura continuitatea furnizării de energie și gaze într-un mod care să nu compromită securitatea țării.
Deși soluțiile există, întrebarea care se pune este dacă actualii lideri politici sunt pregătiți să ia măsuri concrete sau vor continua să ignore riscurile evidente. România nu își poate permite să devină un pion în jocurile geopolitice ale altor state, iar securitatea energetică nu este un lux, ci o necesitate esențială pentru stabilitatea și bunăstarea națiunii”, a spus Gheorghe Piperea.
