După 12 ani în care a fost solistă și prim-solistă la Opera din București, Gabriela Nicolescu a ales să plece în străinătate. Se întâmpla în 1981, când a ajuns la Munchen unde a devenit profesoară la Academia de Balet și a predat balet clasic. De trei ani a ieșit la pensie, dar asta nu o ține departe de balet, și atunci când este solicitată, cu drag îi îndrumă pe cei tineri în această artă. De curând, Gabriela Nicolescu a venit în Bacău unde a fost președinta juriului a unui concurs de balet și dans contemporan. Cu acest prilej am stat de vorbă cu Gabriela Nicolescu și am încercat să aflăm cum se vede arta coregrafică băcăuană prin ochii unui specialist.
– Cum a fost din punctul dvs. de vedere concursul organizat în Bacău?
– Trebuie să spun că am fost invitată ca președinte de juriu și am venit cu curiozitate și cu interes, în același timp. Asta pentru că noi avem elevi de aici, trimiși de prof. Simona Baicu, care predă aici în Bacău de 25 de ani și are o reputație foarte bună. Eu am venit cu mare drag la Bacău și am constatat că a avut loc un concurs la înălțime, bine organizat, cu foarte mulți participanți iar pentru noi, pentru juriu, a fost foarte greu pentru că au fost veritabile talente.
– A fost greu de jurizat?
– Foarte greu pentru că toți au fost foarte buni. Copiii aceștia vin cu atâta dragoste pentru dans, cu atâta convingere, cu atât foc sacru, și printre ei sunt atâtea talente care trebuiesc mai departe dirijate, însoțite și călăuzite, iar sarcina noastră a fost grea. Am stat două zile de dimineața până noaptea să mulțumim, să încurajăm și să nu greșim. Nimeni nu e perfect dar am căutat să nu greșim. Și sper că lumea, în special copiii să rămână cu încredere și să meargă mai departe.
– Cum vedeți școala de artă coregrafică băcauană?
– În primul rând trebuie să subliniem că Simona Baicu a fost o balerină bună cu o carieră importantă. A fost de la început aici când s-a înființat aceast școală și este un om cu vederi foarte deschise. Ea pregătește minuțios elevii, dar în momentul în care observă că elevul vrea să aibă cunoștințe mai departe, pentru că granițele sunt deschise, îi încurajează. Dânsa are o tradiție deja în școală iar rezultatele celor care au studiat aici sunt o adevărată carte de vizită.
– Cum credeți că va arăta viitorul scolii coregrafice băcauane?
– Cred, după observațiile mele, în general, că baletul modern a început să prindă viață în România. Nu există să fie în Cluj mai mult și în Bacău mai puțin, sau în Bacău foarte mult și în Iași deloc. Baletul românesc, în general, și implicit și cel băcăuan, este în stadiul în care prinde contur. În vest s-a început demult și acum, aici se învață, preiau și încearcă cu toate forțele să ajungă baletul clasic, care e mult mai departe. Sigur, trebuie să spunem că, în general, școala de balet românească este foarte bună. Și am să vă spun așa. Foarte mulți balerini, ca mine, au plecat înainte de 1990, în vest și chiar și în America. Peste tot au fost recunoscuți și lăudați pentru că proveneau din școala de balet românească. Eu am trăit asta. Revenind la școala de artă coregrafică din Bacău, eu mi-aș dori foarte mult ca oficialitățile, conducerea orașului, să aibă toată încrederea în profesoara Simona Baicu și să o susțină atât moral cât și financiar. Pentru că știm toți că fără suport financiar e foarte greu astăzi să poți realiza performanțe.
