A doua speță vizează o acțiune în pretenții vizând pretenții referitoare la daune morale solicitate de reclamant de la pârât, ca urmare a săvârșirii de către pârât a unei vătămări corporale împotriva sa. Fapta a făcut, inițial, obiectul unui dosar penal, însă parchetul a clasat cauza, reținând o oarecare contribuție din partea victimei la producerea leziunilor corporale (care au inclus orbirea victimei). Mai departe, victima și-a exercitat dreptul civil de despăgubire în fața instanței civile, iar în urma judecății pârâtul a fost obligat, în mod definitiv, la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale (este vorba despre sentința nr. 548/07.06.2022 a Tribunalului Bacău). Cazul face parte din portofoliul de practică al Nițu D. Dan Cabinet de Avocat.
În fapt
Reclamantul a susținut că în data de 07.08.2018 a avut un conflict verbal spontan pârâtul în interiorul unui magazin. În urma acestuia a fost lovit de pârât cu pumnii și picioarele, în special în zona capului, leziuni ce inițial au necesitat un număr de 66-68 de zile de îngrijiri medicale, pentru ca ulterior acestea să-i provoace orbirea permanentă a ambilor ochi (și irecuperabilă medical așa cum rezultă și din actele medicale depuse la dosar. Incidentul a făcut obiectul unei urmăriri penale începute de Parchet pentru care s-a dispus clasarea. În ordonanța de clasare se arată că reclamantul i-ar fi adresat injurii pârâtului pe motiv că acesta nu i-ar fi dat o țigară. Ca răspuns la aceste injurii pârâtul i-a aplicat mai multe lovituri care la momentul emiterii soluției de clasare produseseră leziuni care au necesitat spitalizare. Ulterior acestui moment a intervenit orbirea permanentă care așa cum dovedesc fișele medicale ale reclamantului a avut drept cauză leziunile provocate de pârât în data de 07.08.2018 (având în vedere neconstatarea altor cauze probabile în acel interval de timp).
În drept
Cererea se întemeiază juridic pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie prevăzută de art. 1357 din Codul Civil care statuează că “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.
Din acest text legal rezultă condițiile ce trebuie să fie îndeplinite pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv: existența prejudiciului și întinderea sa, caracterul ilicit al faptei, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția autorului. Toate acestea sunt îndeplinite în cazul de față, după cum vom arăta în continuare.
Prejudicul există iar întinderea sa se poate observa din actele medicale prezente la dosar. Așadar, prin faptul că victima a suferit orbirea ambilor ochi i s-au redus dramatic posibilitățile de trai prin aceea că are nevoie de însoțitor pentru a se deplasa atât în interiorul locuinței personale cât și în exterior. Prin urmare, îi este redusă autonomia personală și șansele de dezvoltare socială.
Considerăm că daunele morale solicitate sunt proporționale cu faptul că a pierdut folosința unui organ vital, luând în considerare și starea de vulnerabilitate datorate vârstei, care este augmentată puternic de infirmitatea astfel rezultată.
Caracterul ilicit al faptei se poate observa prin aceea că pârâtul, prin fapta sa, a lezat în mod ireversibil un drept fundamental protejat de legea civilă materială. Astfel, conform art. 61 din Codul Civil “viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate și ocrotite în mod egal de lege.” Încălcarea s-a realizat atât pe componenta integrității fizice prin pierderea vederii cât și pe cea a sănătății prin starea generală de disconfort, urmare a reducerii aproape totale a orientării în spațiu și subsecvent a capacității persoanei de a se întreține singură.
Legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu apare din materialitatea faptei și este demonstrată și documentele medicale de la dosar care arată faptul că orbirea s-a produs ca urmare a loviturilor aplicate de pârât, dat fiind faptul că în perioada respectivă reclamantul nu mai suferise alte leziuni.
Vinovăția este caracterizată de intenția indirectă a pârâtului deoarece, deși nu a urmărit producerea orbirii a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat. Specifică acestui tip de intenție este indiferența autorului față de cele două potențiale rezultate ale acțiunii sale. În cazul de față, atitudinea de indiferență față de producerea unei infirmități permanente a subsemnatului transpare din intensitatea, cuantumul și tipul loviturilor pe care le-a aplicat cu ocazia incidentului din data de 07.08.2018.
Astfel, în doctrina de specialitate se apreciază faptul că prejudiciul nepatrimonial (denumit și prejudiciu de agrement) constă în privarea victimei de plăcerile unei vieţi familiale şi sociale normale, respectiv pierderea posibilităţii de a desfăşura activităţi profesionale, sportive, artistice, culturale, de a face călătorii.
În aceste cazuri compensația pecuniară se acordă pentru a-i oferi victimei posibilitatea înlocuirii plăcerilor de care este privată cu alte substitute, ce necesită, de cele mai multe ori, cheltuieli suplimentare.
