Sezonul estival a luat sfârsit. Cu totii am putut sa ne bucuram de concediu sau vacanta mergând împreuna cu familia sau prietenii ori la mare ori la munte. A sta în mijlocul naturii este unul dintre cele mai bune moduri de a te relaxa si de a te reface dupa o perioada lunga de munca. Totusi, concediul sau vacanta noastra ni se strica atunci când conditiile turistice nu sunt cele pe care le asteptam. Lucrul acesta se vede mai ales atunci când la sfârsitul saptamânii mergem la picnic cu cei dragi, însa când ajungem în mijlocul naturii gasim, de cele mai multe ori, resturile celor care au fost înaintea noastra.
Poluarea este o realitate tot mai des întâlnita în ultimii ani si ne afecteaza pe toti. De la încalzirea globala si pâna la smog-ul din orasele mari, de la resturile lasate în mijlocul naturii dupa un picnic si pâna la secete si inundatii, toate acestea ne afecteaza pe fiecare dintre noi într-un mod ireversibil. În acest context, Papa Francisc a dorit si a realizat un document prin care trage un semnal de alarma nu doar pentru crestinii catolici, ci pentru toti oamenii de bunavointa. Papa afirma clar: Pamântul este „casa noastra comuna” si „revine fiecaruia dintre noi responsabilitatea de a ne îngriji de aceasta casa”. „Ce fel de lume dorim sa le transmitem acelora care vor veni dupa noi, copiilor care cresc în aceste timpuri?”. Aceasta întrebare este de importanta centrala pentru Laudato si’ si ne determina sa constientizam mai serios importanta acestei probleme.
Aceasta scrisoarea enciclica a fost data publicitatii pe data de 18 iunie 2015 de catre Sfântul Scaun. Titlul enciclicei, Laudato si’, este în italiana dialectala din secolul al XIII-lea, folosita în regiunea Umbria, si constituie o invocatie („Laudat sa fii, Domnul meu…”) din imnul de lauda „Cântarea creaturilor” scris de sfântul Francisc din Assisi. Papa îl alege pe sfântul Francisc drept model pentru a avea o atitudine corecta fata de natura, deoarece prin renuntarea la bogatii, el a cautat sa aiba grija de ceea ce era slab si de creatia lui Dumnezeu.
În reflectia sa, Sfântul Parinte porneste de la consecintele negative care ne afecteaza, cum ar fi poluarea sau exploatarea irationala si egoista a resurselor naturale, apoi trece la cauzele care duc la aceste influente negative asupra omului. Apoi, scoate în evidenta cum credinta în Cristos lumineaza si valorifica natura, care este lucrarea lui Dumnezeu. În cele din urma Papa încheie cu unele propuneri concrete de a ne schimba stilul de viata si de a pretui mai mult creatia.
Papa mentioneaza probleme precum poluarea atmosferica, poluarea din cauza gunoaielor nebiodegradabile sau poluarea apei, care duc la moartea prematura a multor oameni. La radacina poluarii si a folosirii iresponsabile a resurselor naturale se afla asa-numita „cultura a rebutului”. Aceasta cultura ne spune ca asa cum folosim un obiect si, când nu mai e bun, îl aruncam, la fel ne comportam si cu oamenii, în special cei marginalizati, sau cu resursele naturale si mediul înconjurator. O alta problema este schimbarea climatica. Poate ca ne întrebam de ce sunt perioade ale anului când nu ploua aproape deloc, lucru care cauzeaza seceta, sau alte perioade când în intervale scurte de timp ploua foarte mult, cauzând inundatii. Cauza principala este încalzirea excesiva a climei, determinata în mare parte de concentratia mare de gaze din atmosfera si a defrisarilor excesive si irationale.
În ceea ce priveste problema apei, Sfântul Parinte spune ca în unele zone ale lumii se observa tendinta de a privatiza apa, însa accesul la apa potabila este un drept fundamental al tuturor oamenilor. O data cu defrisarile excesive ale padurilor dispar si unele specii de plante si animale care sunt bune nu numai pentru alimentatie, dar si pentru îngrijirea bolilor.
Episcopul Romei subliniaza ca cei care au cel mai mult de suferit în urma acestor probleme ambientale sunt tot cei saraci care, de cele mai multe ori, supravietuiesc datorita resurselor naturale usor accesibile lor în comparatie cu cei mai înstariti, care îsi pot procura toate cele necesare cu bani când au nevoie.
„Niciodata nu am maltratat si ofensat casa noastra comuna ca în ultimele doua secole”, ne spune Papa. De aceea, azi „suntem chemati sa devenim instrumentele lui Dumnezeu Tatal, pentru ca planeta noastra sa fie ceea ce el a visat când a creat-o si sa raspunda la proiectul sau de pace frumusete si plinatate”, ne îndeamna Sanctitatea sa.
Poate ca ne întrebam „ce competenta are Biserica în a vorbi despre acest subiect?”
Sfântul Parinte recunoaste ca „în legatura cu multe chestiuni concrete Biserica nu are motiv sa propuna un cuvânt definitiv si întelege ca trebuie sa asculte si sa promoveze dezbaterea onesta între omenii de stiinta, respectând diversitatile de opinie”. „Însa e suficient sa privim realitatea cu sinceritate pentru a vedea ca exista o mare deteriorare a casei noastre comune”, motiveaza Pontiful Roman. Si pentru a gestiona aceasta criza ecologica trebuie sa recunoastem ca avem nevoie de o etica ecologica, adica trebuie sa condamnam un anumit stil de viata care deterioreaza mediul si sa alegem un altul care tine cont de binele comun si de grija fata de tot ce ne înconjoara.
Pentru cititorii crestini ai acestui document, credinta are un rol foarte important pentru a privi cu responsabilitate la aceasta problema. Sfânta Scriptura ne ajuta sa întelegem, înca din primele pagini ale sale, din Cartea Genezei, ca totul a fost creat în vederea omului, creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin urmare, scopul ultim al creatiei este omul. Domnul s-a preocupat ca aceasta capodopera a sa, omul, sa aiba toate cele de trebuinta pentru a fi fericit. Aceste relatari biblice sugereaza ca omul pentru a fi fericit trebuie sa aiba aceste trei relatii fundamentale strâns unite: relatia cu Dumnezeu, cea cu aproapele si cea cu pamântul. Biblia ne spune ca datorita neascultarii omului fata de Creator, el a pacatuit, iar cele trei relatii s-au rupt. Astfel, pacatul a deformat si misiunea omului de a spune pamântul (cf. Gen 1,28), iar aceasta relatie a sa cu natura s-a transformat într-un conflict. „Astazi, pacatul se manifesta cu toata forta sa de distrugere în razboaie, în diferitele forme de violenta si maltratare, în abandonarea celor mai fragili, în atacurile împotriva naturii”, mentioneaza Papa.
Universul face parte din marele plan al lui Dumnezeu de iubire fata de noi, oamenii. „Tot universul material este un limbaj al iubirii lui Dumnezeu, al afectului sau nemasurat fata de noi”, declara Pontiful. Acest plan este ca un puzzle din care fiecare piesa are importanta sa si fara de care imaginea finala nu este completa.
„Locurile în care traim influenteaza asupra modului nostru da vedea viata, de a simti si de a actiona. În acelasi timp, în camera noastra, la locul nostru de munca si în cartierul nostru folosim mediul pentru a exprima identitatea noastra. Ne straduim sa ne adaptam la mediu si atunci când el este dezordonat, haotic sau satul de poluare vizuala si acustica, tulbura armonia si fericirea noastra”, precizeaza Papa. Sanctitatea sa ne îndeamna pe fiecare dintre noi sa fie responsabil în relatia sa cu creatia. Vorbind despre stilul concret de viata pe care trebuie sa-l avem pentru a respecta natura, Pontiful Roman declara ca „nu e vorba de a vorbi despre idei, cât mai ales despre motivatiile care deriva din spiritualitate cu scopul de a alimenta o pasiune fata de îngrijirea lumii”. Cu alte cuvinte, nu putem sa fim crestini autentici daca nu suntem cetateni responsabili fata de mediul în care traim.
Un pas concret pe care l-a facut Papa Francisc pentru a pune în practica aceasta angajare pentru responsabilitatea fata de mediul înconjurator a fost acela de a fixa pe data de 1 septembrie Ziua mondiala de rugaciune pentru Ocrotirea Creatiei. Initiativa Sfântului Parinte a fost publicata printr-o scrisoare adresata cardinalilor Peter Turkson si Kurt Koch, presedintii Consiliilor Pontificale „Dreptate si Pace”, respectiv „Pentru Promovarea Unitatii Crestinilor” pe data de 6 august 2015. Ziua speciala de rugaciune de la 1 septembrie prezinta si un caracter ecumenic, din moment ce la aceeasi data, este celebrata si de Bisericile Ortodoxe. În cadrul enciclicei Laudato si’, Papa Francisc aminteste de Patriarhul ecumenic Bartolomeu care, la rândul sau, subliniaza importanta responsabilitatii fata de creatia lui Dumnezeu. Sfântul Parinte doreste ca si celelalte Biserici si comunitati crestine sa se alature acestei initiative.
Închei cu un fragment din rugaciunea pe care Papa Francisc a propus-o la sfârsitul documentului sau despre grija fata de creatie: „Doamne Preaînalte, care esti prezent în tot universul si în cea mai mica din creaturile tale, învata-ne sa descoperim valoarea fiecarui lucru, sa contemplam cu uimire, sa recunoastem ca suntem profund uniti cu toate creaturile în drumul nostru spre lumina ta infinita. Multumim ca esti cu noi în toate zilele. Sustine-ne, te rugam, în lupta noastra pentru dreptate, iubire si pace. Amin”.
Pr. Paul Caliman
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
