Bacauanii s-au pregatit cum se cuvine pentru zilele libere, mai ales ca ziua de 1 Mai „cade”, in acest an, intr-o vineri, iar acest lucru inseamna weekend prelungit. Supermarketurile au avut vanzari in crestere la articole precum carbunii si ustensilele pentru gratar, dar si la mici, pasta de mici, carne si bauturi alcoolice si racoritoare. Multi si-au rezervat din timp locuri dea cazare si vor petrece intregul weekend la munte. Chiar daca vremea nu se anunta perfecta, cei mai multi dintre bacauani vor „evada” in natura, in speranta ca vor prinde macar cateva ore de relaxare la „iarba verde”. Cabanele si pensiunile sunt ocupate aproape la capacitate maxima, iar weekendul se anunta unul reusit, indiferent de starea vremii. Insa 1 Mai nu a fost mereu o zi dedicata distractiei, mai ales ca pana in 1989 semnificatia sa a fost cu totul alta. Reporterii „Desteptarii” au adunat si povesti despre aceasta zi.
aN-am putut niciodata sa strig lozinci, doar mimam, de frica”
Cunoscutul om de presa Viorel Roman ne-a dezvaluit o parte din amintirile… neplacute, pe care le-a petrecut ani la rand in ziua de 1 Mai Muncitoresc. „Ni s-a inoculat mereu ideea ca ar fi o zi comunista si am tratat-o ca atare. Mult timp am crezut asta. Tarziu am aflat ca era o sarbatoare proclamata pentru prima data de americani”, isi incepe povestea domnul Roman, care ne-a spus ca se bucura in aceasta zi doar de faptul ca era o zi libera, iar a doua zi, urma alta, 2 mai – Ziua Tineretului, tot libera. „Asa ca uitam de corvoada sedintelor si a defilarilor, atunci cand ieseam cu familia in parcul mare, central, unde serveam mici si beam bere.” In rest, totul era ca de 23 august. De la ora 08.00 incepeau manifestarile, se mergea pe strada principala si pe celelalte artere secundare cu pancarde, lozinci si buchete imense cu flori. „Iti venea numar de la partid cate steaguri sa ai, cate lozinci, ce sa scrie pe lozinci, medalioanele cu flori. Eu lucram pe atunci la Imprimeria Poligrafica Bacau. Inainte de anii „80, 1 mai a coincis cu Pastele Ortodox, iar atunci am avut ocazia sa-l cunosc pe regretatul Iulian Antonescu. Il aveam ca sef pe Ilie Barcan, care in cuvantul sau ne spunea cat de importanta este aceasta zi, iar in momentul in care a spus raspicat sa nu lipsim de la demonstratie, cana cu apa din fata lui a plesnit si tot lichidul s-a revarsat peste prezidiu. Nu stiu, probabil pentru ca era si sarbatoarea crestina s-a intamplat totul. Oricum, o clipa am ramas mut de uimire cand am vazut ce s-a intamplat”, isi aminteste. Tot domnul Roman, cum ne place sa-i spunem, ne-a declarat ca abia dupa 1980, de 1 mai a inceput sa fie impregnat in toate actiunile si cultul personalitatii lui Ceausescu. Au inceput controalele foarte stricte, tematicile „cu cel mai iubit conducator al tarii”, demonstatiile si defilarile prin fata tribunei oficiale, montata mereu in fata Casei de Cultura. Erau oameni bine stabiliti care in momentul in care se apropia delegatia de tribuna lansau lozinci, iar cei din grup erau obligati sa le strige. „Era ceva de genul aCu partidul nostru-n frunte, vom avea victorii multea. Niciodata nu am putut sa strig asa ceva. Doar mimam din buze, de frica sa nu fiu vazut si tras la raspundere”, ne marturiseste. In rest, nu lipseau niciodata garzile patriotice, pionierii, Soimii Patriei. De 1 mai nu defila Armata, in schimb nu lipsea fanfara militara. „Acum realizez ca in final nu era chiar un chin, ci ca ne destindeam. Doar aveam apoi doua zile libere, nu?”, glumeste domnul Viorel Roman, o adevarata carte de istorie pentru cei care au curiozitatea sa o deschida. (Roxana Neagu)
1 Mai vazut din tribuna
Medicul Maria Rusu a petrecut foarte multe zile de 1 Mai in tribuna oficiala, privind defilarea. „Cineva chiar se amuza si-mi spunea ca parca m-as fi nascut intr-un prezidiu, povesteste cu umoru-i binecunoscut dr. Rusu. Am avut diferite functii oficiale, asa ca in aceasta zi nu puteam evada la iarba verde, ca alti colegi de-ai mei”. Dr. Rusu, fost director de spital si sefa a Directiei de Sanatate Publica multi ani, nu a uitat nici Ziua Muncii asa cum se sarbatorea inainte de razboi. „Inainte de „40, eram la scoala primara, in satul Hangu, de pe Valea Bistritei, inghitit apoi de un imens lac de acumulare. In aceasta zi mergeam la scoala. Dupa ce cantam si recitam poezii la serbare, sarbatoream prin munca, plantand pomi pe lotul scolii. Abia cand au venit la putere comunistii a inceput cu defilarile”. Inca din tinerete a urcat la tribuna oficiala cu ocazia defilarilor, dar nu intelege nici acum „prin ce minune mai reuseau sa-si faca muncitorii planul in uzina sau la camp, daca erau obligati sa construiasca imensele care alegorice si sa repete pasii de defilare”. Un 1 Mai este insa de neuitat. „Era prin „85, iar in tara existau cazuri de holera. Nimic nu razbatea in presa, dar autoritatile sanitare erau in alerta”. In judetul Bacau, mai precis la Parincea, si-a facut aparitia, in vizita la rude, un profesor bucurestean. Avea toate simptomele holerei. In spitalul din Bacau s-a pregatit un pavilion pentru acest bolnav si persoanele cu care venise in contact. „I s-au luat probe, iar in timpul defilarii, a venit o colega si mi-a soptit rezultatul de la laborator: holera. S-a creat panica, fiindca in prezidiu era si o ruda a pacientului, pusa la patru ace”. Defilarea a trecut, pacientul a fost trimis la Bucuresti, iar alte cazuri nu au mai aparut. Pentru dr. Rusu, 1 Mai are insa si o alta semnificatie. In multi ani, Pastele cadea in jurul acestei date. Mini-vacanta de 1 Mai devenea o vacanta de Paste in ilegalitate, cu pasca si oua rosii pe care le ciocneau chiar si activistii. In acest an, dr. Rusu va petrece Ziua Muncii in oras, in stilul sau activ (uimitor la 83 de ani) si binevoitor, gata sa ajute pe oricine. (Doina Mincu)
aEram consemnat”
Directorul Directiei de Munca si Incluziune Sociala (DMIS) Bacau, Gheorghe Apostu, nu-si aminteste deloc cu placere de ziua de 1 Mai. Dimpotriva, afirma ca ii evoca momente pe care ar vrea sa le stearga definitiv din memorie. Inainte de 1989 a fost multi ani mecanic sef la Intreprinderea de Stofe Buhusi si apoi director coordonator la Grupul Scolar Buhusi al Ministerului Industriei Usoare, de pe atunci, unitate care avea clase de liceu si de scoala profesionala si unde invatau aproximativ 1.700 elevi. aEram, practic, consemnat sa raman in oras de fiecare data in zilele de 1 si 2 Mai, povesteste directorul DMIS Bacau. Aveau altii grija sa ni le organizeze. Noi, cei care eram membri de partid, in special, eram mobilizati la tot felul de actiuni. Dupa ce se terminau imi mai ramanea acea dorinta de a bea o bere si a manca un mic, dar care nu mi se indeplinea pentru ca trebuia sa stau la cozi interminabile si ma lasam pagubasa. Directorul DMIS Bacau isi mai aminteste ca ulterior zilele de 1si 2 Mai trebuiau recuperate, deoarece sarcinile de productie nu se diminuau in luna respectiva in raport de acestea. aNu se scadeau cele doua zile libere, astfel ca trebuia sa lucram schimburi prelungite sau sa mergem duminica la lucru, asa ca era tot chinul nostru”. (Elena Tintaru)
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro - Liderul presei băcăuane
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
