La al treilea mandat de primar, Doru Merlușcă, medic veterinar de meserie, dă impresia că are situația comunei Agăș sub control. Experiența politică și administrativă își spune cuvântul și se vede asta inclusiv prin siguranța cu care edilul răspunde la orice întrebare. În Consiliul Local, partidul său, PSD, deține grosul mandatelor, deci sprijinul e asigurat. Grijile primarului se duc mai ales către drumurile comunei, către rețelele de apă și canalizare, către posibile intemperii catastrofale, cum pe acolo au mai fost și în alți ani.
– Despre comuna Agăș am auzit multe, domnule primar. Dar de multe ori am auzit de inundații, de catastrofe naturale. Mulți acuză și aici tăierea abuzivă de păduri ca fiind o cauză a lor. Suntem, însă, în 2017. Cum se mai poate vorbi astăzi de comuna Agăș?
– O putem privi și altfel. Desigur, a fost o perioadă în care tăierea abuzivă de păduri era la ordinea zilei. Dar, a fost un episod trecător, nefericit. De inundații, însă, se pare că nu am scăpat. Și anul trecut a fost un val. Până nu se va duce la îndeplinire proiectul mare de finanțare de lucrări din fonduri externe, nu facem mare lucru pe Râul Trotuș. Ceea ce facem noi, ca primărie, e prea puțin. Cu utilajele pe care le avem putem face doar lucrări mici, care nu sunt suficiente la amploarea fenomenelor.
– Dar comuna s-a mai dezvoltat, s-a înviorat, arată altfel decât acum 10-15 ani.
– Cu siguranță. Eu am venit la primărie în 2008, după inundațiile grave din anul 2005, după care nu a mai rămas în picioare nici un pod. Aproximativ 40% din populația comunei locuiește pe malul stâng al Trotușului, iar peste apă se trecea ca în 1916, pe poduri improvizate din bârne. Am reușit să facem, însă, patru poduri mari, cu investiții serioase pe fonduri nerambursabile.
– Discutăm aceste aspecte și pentru că de zece ani România este o țară din Uniunea Europeană, în care condițiile de viață sunt mereu sub lupă. Dumneavoastră personal vă simțiți european? Dar comuna? Există aici o mentalitate de european?
– Există, dar mai sunt și decepții, nu neapărat din vina noastră, ci din a altora din Europa cu care ne așezăm la masă. Noi suntem la masă, dar ceva mai în spate sau mai într-un colț. Părerea mea este, însă, că nu avem cale de întoarcere. Cât o mai ține și europolitismul acesta.
– Vă referiți, desigur, mai ales la condițiile actuale, în care lumea parcă se cam zburlește. Dar parcă nu ar fi bine să ne îndepărtăm de Europa.
– Nu, nu ar fi. În cine să mai găsim un sprijin?
– Domnule primar, Agăș este o comună de munte. Într-o zonă superbă. Are comuna de aici o înfățișare europeană? Occidentalii vin la noi și caută ineditul, sub forma arhaicului. Și au ce vedea! Dar semne de civilizație sunt? Apă curentă, canalizare, selectarea deșeurilor etc. Pentru că într-o precizare din presă se spunea că „în Agăș, cu 66 de apartamente, este alimentare cu apă pe numai 4 km, dar pe o rețea improprie, deoarece captarea apei s-a făcut din Pârâul Agăș fără să existe o stație de filtrare și de tratare a apei”.
– E adevărat, apa era captată din acel pârâu. Acum sunt puțuri forate, dar canalizarea nu e terminată. Avem un proiect depus pentru aproape trei milioane de euro. Așteptăm vizita la acest proiect și sperăm ca totul să fie în regulă, mai ales cu infringementul care e acum pe apă și canal. Apa e o prioritate, mai mare decât drumurile. Pentru deșeuri, avem colectare cu firma Romprest, colaborare de care eu sunt mulțumit.
– Dar oamenii ce spun? Vor servicii civilizate? Oamenii cum văd astfel de proiecte, astfel de semne de civilitate? Pentru că în unele comune lumea nu prea se abonează la așa de servicii.
– Când pornești la drum cu astfel de proiecte, începi cu a aduna semnături de la populația vizată. Conform acestora, ar fi lume interesată. Dar să vedem chiar atunci când rețelele vor fi gata, să vedem cât va fi metrul cub de apă, pentru că omul de la munte nu a fost învățat niciodată să plătească și apa. Eu cred, însă, că vor fi și cereri pentru apă. Chiar anul trecut, aici, la munte, ne-am confruntat cu o mare secetă. Majoritatea puțurilor până în zece metri au rămas secate. Cine a avut posibilități a săpat până la 20 de metri. Și s-ar putea ca prin toamnă să ne confruntăm din nou cu seceta. Or, comuna e mare, are peste 5.600 de locuitori. E o comună grea. Are circa 21.000 ha, aproape 100 km de drumuri comunale și locale și este împrăștiată pe mai mulți afluenți ai Trotușului. Nu e comasată. O mare problemă încă mai avem cu perimetrele de securitate, fiind foarte multe locuri înguste. Inclusiv la puțurile de captare a apei.
– Apropo de drumuri. Mai lucrați la ele? Cum e drumul spre Coșnea, că tare se mergea greu pe acolo?
– Lucrăm pe acel drum, dar am reușit să asfaltăm doar o parte. Drumul spre Coșnea are aproape 25 km, dar și acolo am depus, prin GAL (Grupul de Acțiune Locală Valea Trotușului), un proiect pentru apărarea drumului din calea torenților. De câte ori vine apa Șulței, rupe din drum. Și nu este nici un program pentru a asfalta 20 km, ci mult mai puțin. În comună, am lucrat doar vreo 22 km din 100, dar avem depuse și alte proiecte. De bani tot avem nevoie, din bugetul local mai puțin putem suporta.
– Cam câți bani europeni ați adus până acum în comună?
– Aproape 7,5 milioane de euro. Iar din alte proiecte sperăm la încă zece milioane.
Petru Done
Agăș
Comuna Agăș are opt sate: Agăș, Beleghet, Coșnea, Cotumba, Diaconești, Goioasa, Preluci și Șulța. Se află la extremitatea de vest a județului, în zona montană de la limita cu Harghita, pe Valea trotușului, între munții Ciucului și munții Tarcăului, la o distanță de 80 km față de municipiul Bacău.
Cea mai veche consemnare a vreunei localități din această zonă s-a făcut pe 25 martie 1757, despre schitul Cotumba, când starețul mănăstirii Pahomie a scris zapisul de mână pentru vânzarea a 55 de prăjini, curătură de arat. Prin cartea de danie din 20 iulie 1770, prin care Andrei și Toader Neculai dau schitului Cotumba partea lor din moșia Surdu (actualmente satul Hangănești, comuna Brusturoasa). În 1783 s-a întocmit un zapis prin care Lazăr Sabău, cu soția sa, Măriuța, dăruiesc schitului Cotumba 30 de prăjini de arat la Gura Leorzii și o falcie de loc de fân la Gura Șugurei. În 1777, în mai 24, prin porunca boierilor Divanului Moldovei către Sandu, spătar de Comănești, se cere să se facă hotarele moșiei Cotumba. Comuna a apărut în 1893, prin separarea satelor Cotumba, Agăș, Șulța și Goiasa de comuna Brusturoasa și făcea parte din plaiul Muntelui al județului Bacău. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Comănești a aceluiași județ, având în compunere satele Agăș, Beleghetu, Cotumba, Goioasa, Scurzeni, Preluci, Simbrea și Sulța și din cătunul Diaconești. În 1931 mai multe sate s-au separat formând comuna Goioasa, iar comuna Agăș a rămas cu satele Agăș, Beleghet, Cotumba, Simbrea și Sulța.
În 1950, comunele Agăș și Goioasa au trecut la raionul Moinești. În 1968, ele au revenit la județul Bacău (reînființat), iar comuna Goioasa a fost desființată, satele ei fiind transferate la comuna Agăș; tot atunci, satul Simbrea s-a desființat și a fost înglobat în satul Agăș.
