La inceput de 2016, capitanul SC Bacau, Razvan Adascalitei isi pune dorinte pentru anul 2017
Se stie si, mai ales, se simte: anii trec in fuga. Mai ieri, Razvan Ioan Adascalitei debuta in B, cu FCM Bacau. Avea 19 ani si intreg viitorul in fata. „Daca am vreun regret, acela este ca nu am reusit sa fac pâna acum pasul catre prima liga. Dar nu am renuntat inca la acest vis”, marturiseste capitanul Sport Clubului care, la inceput de 2016 priveste deja spre… 2017. „Mi-as dori ca peste un an sa luptam pentru a urca in Liga I. Bacaul merita o echipa de prima liga”, spune Adascalitei.
Prieten cu cântarul
-Ioane, cum ai petrecut Revelionul?
– Cu prietenii, intr-un club din Bacau. N-am plecat nicaieri; am preferat sa ramân acasa.
-Probleme cu kilogramele?
-Poate ca doar in…minus! Intotdeauna am fost prieten cu cântarul.
-Fundas central sau mijlocas?
-La mijloc imi place mai mult, insa când a fost nevoie, am evoluat si in centrul apararii.
-Cum ai caracteriza 2015?
-Drept un an bun, in special daca tinem cont ca pe la inceputul sau existenta echipei era pusa sub semnul intrebarii. Imi amintesc si acum de toate framântarile care au existat si care s-au accentuat mai ales inainte de reluarea campionatului 2014-2015.
-Ti-a fost teama ca Sport Club se va retrage atunci din campionat din cauza problemelor financiare?
-Va dati seama ca toti eram preocupati si ingrijorati. E meritul conducerii ca a gasit solutiile financiare care au permis echipei sa-si contine parcursul in campionat si, totodata, existenta. Eu cred ca acea perioada de incertitudini a unit si mai mult vestiarul, iar asta s-a vazut si in rezultatele bune obtinute in play-off.
-Cea mai mare satisfactie a anului ce tocmai s-a incheiat?
-Nu-i greu de ghicit: eliminarea Craiovei, in Cupa României. A fost genul de meci care te face sa te simti cu adevarat fotbalist: adversar bun, public entuziast si o calificare obtinuta la penalty-uri, dupa un joc pe muchie de cutit.
Ar fi fost surpriza anului
-Ce ai schimba, daca ai putea, din 2015?
-Daca tot suntem la capitolul Cupa, mi-as fi dorit sa mai jucam odata meciul cu ASA Târgu-Mures. Nu ca am fi jucat prost! Dimpotriva, cred ca am jucat mai bine decât am facut-o impotriva Craiovei, numai ca una a fost pe teren si alta pe tabela. Iar aici, dupa cum isi amintesc, probabil, toti cei care au vazut meciul, arbitrajul a facut diferenta in favoarea ASA-ului. Cine stie, daca treceam de Târgu-Mures, poate ca acum am fi fost in semifinalele Cupei! Spun asta gândindu-ma ca Timisoara, de care ASA a trecut in „sferturi”, era un adversar bun, dar nu de speriat. Era loc de o calificare. Va dati seama cum ar fi sunat „Sport Club Bacau in semifinalele Cupei”? Pacat, ar fi fost supriza anului. Si as mai avea un regret referitor la 2015.
-Care anume?
-Mi-as fi dorit sa fi luat mai multe puncte pe teren propriu. La un moment dat am avut o buna oportunitate de ne instala in fruntea clasamentului pentru a mai lunga perioada de timp, dar rezultatele de acasa ne-au tras in jos.
-Chiar, cum iti explici faptul ca in deplasare v-ati descurcat mai bine decât acasa?
-Cred ca, inainte de toate, este vorba de spatii. Gazdele se vad nevoite sa atace, iar adversarele au la dispozitii spatii largi, de care pot profita din plin. Asa am pierdut puncte acasa, asa am câstigat puncte in deplasare. Pâna la urma, meciurile noastre de acasa si cele din deplasare au fost, cum s-ar spune, in oglinda. Nu putem spune ca vreun adversar care a venit pe „Letea”, de la Calarasi la Farul sau chiar Rapid, ne-a dominat clar, dupa cum nu se poate zice ca am avut vreun joc in deplasare pe care l-am controlat autoritar, invingând la un scor categoric.
-O observatie suplimentara: nu crezi ca v-a lipsit si inca va lipseste un mijlocas de creatie, care sa faca diferenta in faza de constructie?
-Ba da, ne lipseste un jucator gen Majer, ca sa ma refer la un fotbalist pe care l-am avut in curtea proprie. Astfel de jucatori, care iti pot elimina oricând un adversar sau chiar mai multi printr-un dribling sau printr-o pasa sunt, insa, mai greu de gasit. Cel putin la nivelul ligii a doua.
Stadion de Liga I
-Adversara care te-a impresionat cel mai mult in 2015?
-In campionat? Clinceniul. La nivel de organizare al jocului, mi s-a parut mai tare decât Rapidul. Probabil ca, pâna la urma, Rapidul va câstiga seria, dar asta nu inseamna ca este o echipa de top asa cum era in urma cu doi ani, tot in B, pe când ii avea pe Pancu, Daniel Niculae sau Vali Negru. Atunci, giulestenii au promovat la pas. Si imi mai amintesc ca, atât acasa, cât si in deplasare, am credat foarte greu in fata lor.
-Apropo de promovare…
-Stiu ce vreti sa ma intrebati. Si va spun cu toata sinceritatea ca si eu imi doresc sa ajung intr-o buna zi in prima liga. Dar, asa cum am mai spus-o si cu alte prilejuri, drumul meu cel mai scurt spre Liga I se numeste Sport Club Bacau. Imi doresc foarte mult ca la anul, pe vremea aceasta, sa putem vorbi despre Sport Club ca despre una din pretendentele la promovare.
-Pentru ca Sport Club sa se poata gândi la promovare, ar trebui ca si Bacaul sa poata conta pe un stadion demn de Liga I.
-Pai ar fi culmea sa promovam si sa nu avem unde juca in Bacau! Eu cred ca daca se dorea, pâna acum se demarau lucrarile la stadion. N-a existat interes! Cine stie, poate ca anul acesta se aranjeaza, in sfârsit, lucrurile si in privinta stadionului, astfel incât sa ridicam si noi stacheta.
– Pâna la editia 2016-2017, trebuie sa incheiem conturie cu cea in curs.
-Dorinta noastra este de a ne califica in play-off si de a incheia campionatul pe un loc cât mai bun, astfel incât la vara sa ne putem fixa un obiectiv si mai indraznet. Sunt increzator in faptul ca sezonul de primavara ne va gasi pe un trend ascendent.
-Asta inseamna ca la primul meci al lui 2016, cel de acasa, cu Otelul Galati, suporterii bacauani nu trebuie sa mai stea cu inima cât un purice.
-E ceea ce ne dorim cel mai mult: sa ii facem bucurosi pe fani si la meciurile de acasa, la care ii asteptam in numar cât mai mare, nu doar la cele din deplasare.
