Gabriel Sava este portarul lui Dundalk, cu care a luat titlul trei ani la rând și cu care s-a remarcat în actuala ediție a Europa League
Felicitat de Lucescu
E unul dintre cei 15.117. 15.117 reprezintă numărul jucătorilor de fotbal legitimați în Irlanda. Iar băcăuanul Gabriel Sava este unul dintre ei. La drept vorbind, unul dintre cei mai buni. Argumente? În ultimii trei ani a cucerit tot atâtea titluri de campion al Irlandei cu FC Dundalk. În plus, în cazul băcăuanului de 30 de ani, acel „unu” are o simbolistică aparte: îndeplinește rolul de portar. La mare concurență cu internaționalul Gary Rogers, care, la 36 de ani, este decanul de vârstă al echipei „lilywhite”, cum mai este denumită Dundalk, una dintre revelațiile actualei ediții a Europa League. Rogers a jucat marea majoritate a meciurilor din grupele Europa League, dar cel care s-a remarcat a fost Sava, care a apărat un penalty brazilianului Mauricio, în partida cu Zenitul lui Mircea Lucescu. „Nea’ Mircea m-a felictat după meci, rămânând surprins când a aflat că sunt român:«Citisem că ești italian. Chiar mă miram să găsesc un italian cu numele ăsta»”, povestește Gabi Sava, revenit în Bacău cu ocazia vacanței de iarnă.
Pantilimon și Roli Gavril
Așadar, Gabriel Sava nu este doar un simplu număr. E și un nume. În fotbalul irlandez, în agenda lui Mircea Lucescu și în datele tehnice ale Europa League. Un nume care, după toate probabilitățile, nu spune, însă, mare lucru microbiștilor băcăuani. „E și normal, de vreme ce nu apăr într-un campionat puternic din Europa. În plus, am plecat din țară, nu doar din Bacău, de mai bine de 16-17 ani”, spune portarul care a început fotbalul la LPS, sub îndrumarea lui Nicu Ursache. „Eram în aceeași generație cu Pantilimon, chiar dacă jucam la echipe diferite. Am păstrat legătura cu Panti în Marea Britanie; ne auzim la telefon când și când”, mărturisește Sava, care nu a lăsat prieteni în Bacău: „Din perioada petrecută aici, cel mai bun prieten al meu era boxerul Roli Gavril. Și cu el țin legătura. Îi urmăresc reușitele în echipa lui Floyd Mayweather, peste Ocean. Astea-s valurile vieții; care în Statele Unite, care în Anglia, care în Irlanda.”
A trecut și pe la Lazio
Înainte de a deveni „irlandez”, Gabi Sava a fost…italian. De altfel, wikipedia îl dă născut pe 15 octombrie 1986 la…Roma. De aici și confuzia lui Lucescu. „Data este corectă, nu și locul nașterii. Ce-i drept, la Roma am stat ani buni. Am și jucat fotbal în echipele de juniori ale lui Lazio”, povestește Gabi, care este și acum căutat de jurnaliștii italieni din aproperea lui Lazio. În toamnă, campania europeană reușită a lui Dundalk a atras atenția și gazetelor din peninsulă. Iar site-ul „lazioingol” a dedicat un reportaj lui Gabi Sava, făcând trimitere și la trecutul său lazial: „Avem și un portar roman în basmul lui Dundalk”. „În perioada în care naționala Irlandei era antrenată de Trapattoni eram sunat cu regularitate de ziariștii italieni. Am amintiri foarte frumoase legate de perioada petrecută în Italia, la Roma”, afirmă portarul lui Dundalk, care, în decembrie, înainte de a se întoarce în România pentru vacanța de iarnă, a petrecut o săptămână în Cetatea Eternă: „Acolo am condus pentru prima oară cu volanul pe stânga. Nu-mi mai trebuie! Așa cum m-am săturat si de nebunia de pe șoselele din România. Aici, oamenii sunt mult prea nervoși. Și nu doar în trafic”.
Sezon de vârf
Gabi a ajuns pentru prima dată în Irlanda cu ocazia unei vizite făcute fratelui său. „Atunci am decis să și rămân. Poate că dacă aș fi continuat la Lazio, cariera mea ar fi luat altă turnură, dar nu regret deloc pasul făcut. În Irlanda sunt…acasă”, mărturisește Sava, care și-a cumpărat casă la Drogheda, orașul în care s-a stabilit. „Fac 20 de minute cu mașina până la Dundalk”. La Drogheda, echipă pentru care a jucat din 2009 până în 2013, cu o pauză de un sezon la Monaghan United, băcăuanul a fost desemnat în două rânduri cel mai bun portar al campionatului iralndez. La Dundalk a venit în 2013. Iar de atunci câștigă an de an titlul. „2016 a fost anul nostru de vârf. I-am bătut pe Bate Borisov în turul trei preliminar al Champions League, pierzând ulterior în play-off în fața Legiei, după 0-0 la Varșovia și 1-1 acasă. Dacă ne calificam, jucam în grupe cu Real Madrid. Apoi, în grupele Europa League am învins pe Maccabi Tel Aviv, am remizat cu olandezii de la Alkmaar și am cedat de fiecare dată la limită, cu scor identic, 1-2, în fața Zenitului lui Mircea Lucescu”, sună radiografia europeană a lui Dundalk făcută de Gabriel Sava.
Cât ajunge 20 la sută?
Portarul lui Dundalk se ferește să spună cât câștigă în Irlanda: „Sunt mulțumit, e bine. Pe lângă suma din contract, mai vin și primele”. Iar prima europeană încasată la final de 2016 de jucătorii lui Dundalk a fost 20 la sută din cât a câștigat clubul în Europa. ”Dacă ajungeam în primăvara europeană, clubul lua 15 milioane de euro. Așa, au fost doar vreo șapte”. La un lot de 20 de jucători, faceți dumneavoastră calculul cât a luat omul nostru. Gabi Sava își face alte calcule. Tocmai a semnat pentru încă un sezon cu Dundalk: „Vreau să joc cât mai mult. Oferte? Au existat, cea mai tentantă venind din Grecia, dar mă simt bine la Dundalk. După încheierea activității competiționale intenționez să mă stabilesc aici și să deschid o Academie pentru portarii de fotbal. Îmi place să lucrez cu cei mici. De altfel, de două ori pe săptămână, antrenez o grupă de copii la Dundalk”. În viitoarea Academie și-ar putea face loc și Bobby, feciorul de șapte ani al lui Gabi: „Și-ar putea face loc, dar nu prea cred. La ce stâng puternic are- îi semăna lui bunică-su, Gigi Sava, fostul antrenor al Subexului- Bobby pare mai degrabă destinat unei cariere de jucător de câmp”. Ce vine după 15.117?
Dan Sion
Mauricio a schimbat colțul
Gabi Sava a povestit cum a apărat penalty-ul executat de brazilianul Mauricio, la meciul dintre Dundalk și Zenit Sankt Petersburg: „Îi studiasem și pe Kokorin, și pe Giuliano, principalii lor executanți și știam cum bat. Numai că la penalty, cel care a luat mingea a fost Mauricio. Pe el îl văzusem o singură dată executând. Știam că dă în dreapta portarului. Cu toate acestea, am plonjat în stânga, având o presimțire că va schimba colțul. Intuiția mea a fost corectă și așa am reușit să apăr lovitura de la 11 metri”.
