– Cine este subprefectul Sorin Ailenei?
– Sunt un om normal. Sunt căsătorit de 11 ani, am o fetiţă de 3 ani şi provin dintr-o familie absolut obişnuită: tatăl meu este maistru, iar mama a fost mecanic avion. Nimic senzaţional. Am avut un parcurs academic puţin diferit. Am fost absolvent al Seminarului Teologic de la Roman, am terminat în 1999, după care am făcut Facultatea de teologie ortodoxă de la Iaşi, secţia pastorală, cu licență în 2003. În 2005 am terminat un master în teologie biblică şi sistematică, iar în 2006 un master în psihoterapie. În anul 2008 am ajuns consilier în Cancelaria Prefectului.
– Un parcurs care nu are legătură cu administraţia, dar nici cu studiile absolvite… De ce nu aţi mers spre preoţie?
– Am încercat timp de trei ani să mă hirotonesc, am luat concursul pentru capacitatea preoţească, am luat nota cea mai mare la acel moment, dar timp de trei ani nu s-a găsit nici un loc pentru mine într-o parohie. Nu ştiu dacă să mulţumesc ÎPS Ioachim Băcăuanul sau să mă supăr, dar după trei ani de încercări am spus că trebuie să găsesc o altă variantă şi chiar am vrut să emigrez la un moment dat. În 2008 m-am prezentat cu CV-ul la prefectul Claudiu Şerban care mai avea pe masă alte două CV-uri, le-a analizat, m-a întrebat câte ceva şi mi-a urat bun venit în echipă. În 2009 s-a schimbat garda şi a venit o altă conducere în frunte cu Dorian Pocovnicu. La un moment dat, au venit de la Bucureşti cu promovarea proiectului pentru manageri publici. Nimeni din instituţie nu a dorit să meargă la eveniment, dar trebuia să fim reprezentaţi de cineva din instituţie şi acela am fost eu. M-am înscris la concursul respectiv. Mi-am ales un stagiu de practică în Scoţia, dar la întoarcerea în ţară am aflat de tăierile de posturi şi salarii. Institutul de Administraţie trebuia să ne plaseze, dar nu putea, pe de altă parte nici nu putea să ne refuze, fiind parte a unui proiect european. Am rămas un an suspendat, după care am găsit post la Primăria Bacău. În 2012 am revenit la Prefectura Bacău, când s-a modificat din nou conducerea instituţiei, prin transfer. De aici, am ajuns în funcţia de subprefect în acest an.
– Sunteţi o persoană de formare teologică. Vedeţi acest parcurs ca un semn de la Dumnezeu?
– Eu am convingerea că da, aşa a fost, pentru că mi s-a dovedit de multe ori că atunci când se închide o uşă, se deschide o fereastră. Am şi o glumă care îmi place, «Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i unde ai de gând să fii peste cinci ani».
– Fiind în activitate atâta timp presupun că ştiaţi responsabilităţile serviciilor. V-a ajutat în momentul în care aţi ajuns subprefect?
– Am fost implicat în toate activităţile din instituţie, chiar şi la comisia de fond funciar, ultima în care nu avusesem acces. Faptul că am răspuns de proceduri m-a ajutat să cunosc toată activitatea.
– Unde este cel mai interesant de lucrat în Instituţia Prefectului?
– Partea de cancelarie este cea mai interesantă. Organizezi evenimente, participi la ele, faci informări pentru prefect, participi la şedinţe de analiză, faci agenda zilei.
– Este de important să ai personal cu experienţă într-o instituţie sau o întinerire a personalului este oportună?
– Şi în privat se vorbeşte despre o rotire a personalului la cinci ani, pentru că se rutinează, nu mai sunt creativi, însă în poziţiile de top management se promovează oameni tot din interior. Eu aş pleda pentru stabilitate, însă trebuie împăcată şi nevoia de schimbare. Pentru ca sistemul să nu se schimbe, este nevoie de norme care să fie respectate. Până acum a fost problema cu blocarea posturilor, dar acum începem încet-încet să reluăm angajările şi căutăm oameni specializaţi.
– Care este diferenţa între postul de manager public şi cel de subprefect?
– Cu colegii am încercat să păstrez acelaşi timp de relaţii, apoi am încercat să păstrez acelaşi stil de lucru, adică în echipă. Problema este că în calitate de subprefect trebuie să rezolvi şi probleme interinstituţionale. Am făcut nenumărate medieri. Pe de altă parte, avem şi minusul că nu avem buget, ci doar funcţie de coordonare şi apoi de control. Asta face lucrurile să fie mai dificile.
– Aţi fost văzut în public mai des decât prefectul…
– Am fost cu mandatul prefectului. Nu am fost fără ştirea dumnealui, nu avem agende separate, ne-am înţeles la ce evenimente să particip.
– Vă interesează politica?
– Nu, cel puţin în următorii zece ani nu o să mă vedeţi candidând pentru nici un partid politic.
– Aveţi şi un blog, cu tematică religioasă…
– Îmi propun să-mi reiau activitatea pe blog. Publicul ţintă este oricine doreşte să afle ceva despre teologia ortodoxă, nu a avut timp să studieze şi se loveşte de un limbaj tehnic. Eu vreau să explic pe înţelesul tuturor conceptele teoretice.
– Dar oamenii devin din ce în ce mai reticenţi la conceptele religioase…
– Nu pot să spun că sunt mai puţini credincioşi, dar am observat că am avut mulţi vizitatori pe site din străinătate. La un moment dat, 30 la sută dintre vizitatori erau din străinătate, ceea ce mă încurajează să continui. Intenţia mea este ca pe viitor să fac o variantă în engleză a blogului. Vreau să mai scriu şi o carte, iar în plan profesional voi rămâne aici. Apoi, voi face un pas în privat, nu ştiu deocamdată în ce formulă, pentru că am mai multe idei.
Sorin Ailenei este angajat al Instituţiei Prefectului din 2008, iar în luna iulie 2016 a devenit subprefect. În vârsta de 36 de ani, este căsătorit și tatăl unei fetițe. Are formare teologică.
