Cabinetul medical individual de medicina de familie al dr. Iudita Zorila se afla in comuna Rachitoasa din judetul Bacau. Doar inscriptia de la strada principala indica acest lucru, pentru ca dispensarul in sine se afla pozitionat intr-o livada de pomi fructiferi. Cum deschizi poarta de fier forjat de la intrare pasesti intr-o curte de vis, amenajata cu gust de o mâna priceputa.
Florile, pomii fructiferi, pasarile si ornamentele de gradina te introduc intr-o lume de basm si uiti pret de câteva minute ca te duci la doctor ca sa-ti tratezi vreo suferinta. Livada de care vorbeam este taiata pe mijloc de o alee in trepte, iar de pe la jumatatea distantei se deschide in fata o cladire cocheta. Sigla montata deasupra scarilor casei tradeaza ca in spatele usilor s-ar afla un cabinet medical, pentru ca altfel poti jura ca ai intrat nepoftit pe o proprietate privata.
Desi comuna Rachitoasa este cunoscuta drept una dintre zonele defavorizate ale judetului, cum treci pragul casei, in fata ochilor ti se asterne o noua perspectiva. Cabinetul medical care ocupa jumatate din casa poate concura lejer la nivelul „dotari” cu orice cabinet medical din oras. Curatenia, ambianta, culorile, cabinetele si dotarile iti lasa impresia ca ai intrat intr-o clinica privata. In unul din cabinete intâlnesc o doamna, a carei uniforma imi spune ca este asistent medical.
Imi spune cu un zâmbet larg sa astept putin pentru ca doamna doctor era iesita pentru câteva momente din cladire. La un moment dat, in holul principal intra mai multe persoane discutând despre un caz medical. O voce usor ragusita, puternica si cu un usor accent ardelenesc, se evidentiaza dintre toate, iar instinctul imi spune ca tocmai a intrat persoana asteptata de mine. Ma ridic de pe scaunul aflat in sala de asteptare si pornesc spre usa sa o intâmpin pe dr. Iudita Zorila. Medicul era exact cum mi-o imaginasem in momentul in care i-am auzit vocea: o femeie volubila, puternica, stapâna pe ea si cu solutii la problemele pacientilor.
Accentul ardelenesc va tradeaza originile. Cum ati ajuns la Rachitoasa?
Am ajuns aici, in comuna Rachitoasa, in anul 1977, dupa ce mi-am terminat studiile. Imaginati-va cât se invata de mult la vremea aceea si ce concurenta era, in conditiile in care eu am terminat cu nota 9,45. La Rachitoasa am ajuns in urma repartitiilor si am ramas pâna in ziua de astazi, acumulând intre timp 38 de ani de experienta. Peste trei ani implinesc vârsta de pensionare, insa voi continua activitatea.
In toti acesti ani a existat tentatia de a schimba medicina de familie cu alta specializare?
Da, cu siguranta. Am fost tentata sa ma specializez in obstetrica-ginecologie. Este o ramura foarte frumoasa a medicinei. Mi-a placut intotdeauna sa indrum gravidele, sa le observ si sa le dau cele mai bune recomandari. Am ramas pâna la urma la medicina de familie, sperând ca astfel voi putea face mai mult pentru pacientii din aceasta zona.
Vorbind despre copii, cum este natalitatea la sate?
Natalitatea la sat este in scadere, desi se spune ca femeile de la tara nasc mai multi copii. Tin evidenta tuturor gravidelor din comuna, fac vizite la domiciliu si le tin sub observatie. Recomandarea mea este sa nasca pe cale naturala, insa, sunt situatii care impun cezariana drept cea mai buna solutie pentru mama si fat. In general, am in evidenta familii cu 1 – 2 copii, insa, la polul opus am si familii cu 7 pâna la 10 copii. Cazurile acestea sunt rare, iar femeile nu pot face intrerupere de sarcina din motive religioase. Evident, ma confrunt si cu gravide care nu au bani pentru vitamine sau pentru analize, iar atunci când se produc avorturile spontane, familia cheama direct salvarea.
Ce vârsta are cel mai batrân pacient si care este secretul longevitatii?
Cel mai vârstnic pacient are 96 de ani. In ceea ce priveste longevitatea oamenilor de la tara, cred ca secretul consta in alimentatia sanatoasa, munca/miscare si lipsa stresului. Daca tinem cont de toate aceste aspecte putem spera la o batrânete usoara, lipsita de boli.
Cum ar suna recomandarea dumneavoastra pentru generatiile viitoare de medici?
Medicina este o ocupatie vocationala. Daca iubesti oamenii, totul vine de la sine. Eu am avut noroc de oameni frumosi, iar faptul ca locuiesc in aceeasi cladire unde functioneaza dispensarul, a contat foarte mult in relatia cu oamenii. Pacientii mei au stiut intotdeauna ca ma gasesc acasa, pentru ca au asimilat acest cuvânt cu dispensarul. Mereu le-am stat la dispozitie si mi-am sacrificat concediile pentru ca nu puteam sa-i las singuri.
