Intre realizarile cele mai semnificative si durabile ale românilor, in secolul al XIX-lea, crearea statului national român modern se inscrie in primul plan. In mod special, perioada pregatirii, realizarii si consolidarii Unirii din 1859 a suscitat interesul opiniei publice românesti, in primul rând, dar si cel al opiniei publice europene. Infaptuirea României este studiul unei experiente de politica internationala. Efortul natiunii române (elite politice, dar si masele populare) de a pune „concertul european” in fata „faptului implinit”, intr-o epoca numita „secolul nationalitatilor”, apare concretizat in actul din 24 ianuarie 1859, dubla alegere, ca domn al românilor, a colonelului Alexandru Ioan Cuza.
Colegiul National „Ferdinand I” continua seria manifestarilor cu cararcter cultural-stiintific dedicate sarbatoririi evenimentelor istorice nationale si internationale, propunând abordarea tematica a unirii Principatelor Române, intr-o maniera inedita, desprinsa de streotipuri. Parte integranta a unui proiect judetean, „Mândru ca sunt român”, in colaborare cu licee si scoli generale bacauane, activitatea a fost realizata de elevii de liceu, coordonati de prof dr. de istorie Nicoleta Zarnescu, in colaborare cu cadrele didactice ale catedrelor de limba engleza si limba franceza (prof. Bardatu Nicoleta, Grozav Nicoleta, Laslau Gabriela, Frânculescu Cristina, Stanciu Florentina, Diaconu Cosmina). 12 elevi (Ochiana Cristian, Petrea Felicia, Balas Teodora, Nechita Elena, Todirascu Cosmin, Laslau Andrei, Baraboi Ioana, Popovici Anca, Oprea Ana, Diaconita Ioana, Curpanaru Armand, Marian Leonard) au reintrodus publicul din amfiteatrul liceului in atmosfera diplomatica a anilor 1856-1859, prin jocuri de rol, interpretate in cele doua limbi. Ei au reprezentat consuli, ambasadori, ministri de externe, imparati, scriitori, ai celor doua mari puteri ale vremii, Franta si Marea Britanie.
Devenita, prin implicatiile internationale ce le presupunea, o problema de interes european, unirea românilor intr-un singur stat a fost privita de catre cele 7 mari puteri in chip diferentiat; in functie de propriile teluri politice, unele au sprijinit-o – cu sau fara rezerve, altele s-au impotrivit, incercând, fara succes, sa o zadarniceasca. Cele mai influente state ale vremii, Marea Britanie si Franta, s-au situat, initial, pe pozitii divergente. Marea Britanie, având de aparat interese economice si politice la Dunare si strâmtorile Bosfor si Dardanele, a avut cea mai oscilanta pozitie, devenind, prin compromisuri diplomatice, un sustinator al unirii. Un aspect mai putin dezbatut in marcarea acestor evenimente este rolul si pozitia imbratisata de personalitatile politice externe, care au avut contact cu realitatea româneasca a perioadei.
Rolul acestora a ramas mai mult in umbra, desi corespondenta diplomatica ce o intretineau cu Parisul, Londra si Constantinopol, constituie o importanta sursa de inspiratie si documentare istorica. Elevii colegiului, in urma cercetarii materialelor editate, au sintetizat si au expus opiniile acestora. Relevante sunt rapoartele agentilor consulari britanici de la Iasi si Bucuresti, referitoare la impresia favorabila despre Cuza: „nu este un om de opinii extreme”, „are calitati care il situeaza deasupra oricarui alt candidat de pe lista. Reputatia sa este aceea a unui om cinstit si sincer, cu o judecata buna si cu fermitate de caracter”.
prof. dr Nicoleta Zarnescu, Colegiul National „Ferdinand I”
