În Duminica dinaintea Botezului, Biserica ne propune citirea Evangheliei lui Marcu pornind chiar de la primul verset: “Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…” (Mc. 1,1). Este o invitaţie care ne cere să reîncepem şi să nu considerăm că am terminat. În credinţă suntem întotdeauna începători şi trebuie să trecem prin lucrurile fundamentale. Evanghelia lui Marcu se prezintă ca o Evanghelie pentru catehumeni, adică pentru cei care încă nu sunt botezaţi, care nu au cunoscut pe deplin credinţa în Dumnezeu. Găsim în paginile ei prima cateheză sistematică a istoriei Bisericii. În Duminica dinaintea Bobotezei suntem efectiv pregătiți pentru sărbătoarea în care Hristos se arată lumii la Iordan, este botezat cu apă de către Ioan și Își începe activitatea publică pe pamânt. Anul acesta duminica pregătitoare praznicului Bobotezei cade în chip providențial chiar în ajun.
Praznicul Bobotezei în vorbirea Sfinţilor Părinţi şi cărţilor bisericeşti se numeşte Epifanie, adică arătare, pentru că Sfântul Ioan Botezătorul a arătat lumii pe Iisus când Acesta a venit la el să se boteze zicând: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29). Cu ocazia botezului lui Iisus Hristos în râul Iordanului s-a arătat Preasfânta Treime: Cerescul Părinte a vorbit din Cer, Fiul lui Dumnezeu se afla în râul Iordanului, iar Duhul Sfânt s-a arătat în chip de porumbel deasupra Fiului Dumnezeiesc. Este o minune de nepătruns chiar şi pentru îngerii cerului! Un Dumnezeu unic în trei Persoane. Misterul credinţei noastre, nemaiîntâlnit în gândirea omenirii, unitatea de o fiinţă în diversitatea individuală a ceea ce este personal şi lucrează în iconomia mântuirii.
Puterea Sfintei Treimi, care a sfinţit apele şi le-a dat putere tămăduitoare şi înnoitoare de viaţă ne sfinţeşte şi pe noi prin sfânta taină a Botezului, fără de care nu putem fi membri ai împărăţiei lui Dumnezeu şi în lipsa căruia nu putem trăi o viaţă duhovnicească, căci zice Domnul nostru Isus Hristos: “Amin, amin grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre întru împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este şi ce este născut din Duhul, duh este”. Sfânta Scriptură, şi după Sfinţii Părinţi, ne arată într-un tot că scopul întrupării Mântuitorului a fost mântuirea noastră, a oamenilor. Este Taina prin care primim înfierea (Galateni 4, 5) adică actul prin care Dumnezeu ne primeşte ca fii prin Har. Nu e deci un simplu simbol cum li se pare unora, căci simbolul, oricare ar fi, nu poate da curăţire de păcate. Este Taina primirii omului în Împărăţia de Har a lui Hristos.
Se cuvine să mai ştim că nu sunt mai multe botezuri, ci unul singur, “Un Domn, o credinţă şi un Botez”, cum spune hotărât Sf. Apostol Pavel (Efeseni 4, 5).
El reprezintă moartea şi Învierea Domnului, ambele unice. În botez ne facem părtaşi morţii şi Învierii lui Hristos iar repetarea lui e o batjocură adusă morţii şi Învierii Lui.
Prin Botez Dumnezeu vine în întâmpinarea credinciosului oferindu-i harul Său. Primirea Botezului nu este deci urmarea unui merit al omului, ci totdeauna un dar al milei şi iubirii de oameni a lui Dumnezeu, arvună a mântuirii. Arvună a harului Sfântului Duh se numeşte această Taină pentru că prin ea Hristos sădeşte în sufletele credincioşilor, în chip tainic, rădăcinile vieţii duhovniceşti. “Ne-am îngropat împreună cu El prin Botez, în moartea (Lui), aşa încât după cum Hristos a înviat din morţi prin mărirea Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii” (Rom. 6, 4).
Pr. Liviu Burlacu
Fundația ”Episcop Melchisedec”-Bacău
