Așa este recunoscut în literatura de specialitate barajul de la Poiana Uzului din județul Bacău, denumire pe care obiectivul a căpătat-o atunci când a fost construit, fiind primul baraj de acest tip, cu contraforți, din România. Așa cum ne-a povestit șeful de obiectiv, inginerul Mihai Gheorghiu, spre deosebire de marea majoritate a barajelor din lume, acesta este format din mai multe bucățele, fiecare pilon din aval lucrând independent față de ceilalți, ceea ce-l face foarte elastic și rezistent la cutremure.
Lucrările la baraj au fost începute în anul 1965, iar prima umplere a lacului a fost făcută în 1972. Scopul principal a fost crearea unei acumulări care să asigure alimentarea cu apă potabilă a județului Bacău. Suplimentar, se poate produce energie electrică. În acest sens, sunt montate două turbine, una de 0,75 MW/h care este funcțională non-stop, cu excepția perioadei de revizie, și una de 3,5 MW/h care este pusă în funcțiune când este surplus de apă. Energia electrică obținută intră în sistemul național de energie.
Satul de sub lac
Puțină lume știe că denumirea barajului, Poiana Uzului, vine de la un sat, care a fost inundat în 1967 și care acum se află pe fundul lacului. Da! Satul există și astăzi, sub apă, la o adâncime de aproximativ 70 de metri, barajul având înălțimea de 82 de metri. Când s-a întâmplat nenorocirea, locuitorii acelui sat au fost strămutați într-un cartier periferic, care ulterior a luat aceeași denumire – Poiana.
Zona de la Barajul Valea Uzului este și acum absolut fabuloasă, cu un potențial turistic pe măsură, pentru cei care ar vrea să investească aici. Peisajele îți taie respirația, iar tabloul de toamnă este de-a dreptul mirific. Oamenii locului spun că pe vremuri mai erau unele restaurante și terase de unde puteai să admiri priveliștea și să petreci un timp de bună calitate. Din păcate, astăzi nu mai e mare lucru.
„Turismul este slab dezvoltat în zonă în primul rând din cauza drumurilor foarte proaste”, ne-a spus șeful barajului de la Poiana Uzului. Inginerul Mihai Gheorghiu totuși speră că lucrurile se vor îndrepta din acest punct de vedere, mai ales că a înțeles că în următorii doi, trei ani, drumurile vor fi reparate, poveste pe care a mai auzit-o în ultimii ani, mai ales în preajma alegerilor.
Baraj păzit
Barajul are în momentul de față 20 de angajați. În urmă cu 25 de ani, când a venit prima dată la acest obiectiv, inginerul Gheorghiu spune că a găsit 48 de angajați. Între timp s-a modificat modul de lucru, multe instalații s-au automatizat, cam 60%, dar personalul este în acest moment la limită. Interesant este că accesul efectiv la Barajul de la Poiana Uzului este interzis. Explicația o primim tot de la șeful acestui obiectiv… strategic: „Fiind obiectiv pentru alimentare cu apă potabilă, spre deosebire de Bicaz de exemplu, este interzis prin legea apelor agrementul. După atentatele din 11 septembrie 2001 din America s-au introdus niște restricții. Barajul nostru s-a încadrat la «obiective speciale» care trebuie păzite de unități speciale.”
Imagini care nu pot fi văzute
Mai intersante decât imaginile cu barajul și lacul, dintr-un anumit punct de vedere, sunt zonele de jos și interiorul barajului, care nu pot fi vizitate fiind obiectiv strategic. Despre acestea putem să vă spunem că acolo, la interior, sunt toate instalațiile de captare și transport a apei la care se adaugă o mulțime de aparate de măsură și control prin care se verifică starea barajului. A fost interesant să aflăm și faptul că s-au făcut tot felul de calcule și simulări cu ce s-ar întâmpla dacă barajul de la Poiana Uzului ar ceda. Scenariu este demn de un film SF în toată regula, în care toată zona spre Adjud ar fi rasă de pe fața pământului de viitură.
Cea mai mare viitură
Privind către viitor, inginerul Gheorghiu nu vede ceva ieșit din comun în ceea ce privește creșterea productivității explicația fiind foarte simplă: „Mai mult nu prea este nevoie pentru că necesarul de apă a scăzut după 1989 cam de șapte ori. Înainte, cam 7 metri cubi pe secundă livram către industrie, către platforma Borzești. Cum aceasta nu mai există, nu mai este nevoie de debitul pe care noi îl dădeam.”
În același timp am primit și răspunsul la întrebarea despre debitul necesar din acest moment pentru județul Bacău, un metru cub pe secundă, mult sub posibilitățile obiectivului. Șeful barajului ne-a mai povestit fugitiv și de anul 2005 când s-a înregistrat cea mai mare viitură din istoria acumulării, o situație gestionată foarte bine în urma căreia s-a evitat ajungerea sub ape a unei mari părți din Dărmănești.
Modest însă, inginerul Mihai Gheorghiu nu ne-a spus și faptul că pentru modul în care a gestionat situația creată de inundațiile din 2005, chiar de ziua sa de naștere, a fost decorat de președintele Traian Băsescu la Cotroceni cu „Ordinul pentru Merit în grad de Cavaler”.
Barajul de la Poiana Uzului, caracteristici:
– baraj cu contraforți,
– înălțime 84 m,
– lungime 507 m,
– lungimea lacului 3,75 km,
– suprafața lacului 334 hectare,
– volum 98 milioane mc,
– adâncimea maximă a lacului 64,7 m.
