Am adresat unor scriitori, dramaturgi, istorici si critici literari, profesori universitari, intrebarea: „De ce mai scrieti, într-o vreme în care nici macar scriitorii nu se (prea) citesc unii pe altii?”
Raspunsurile sunt minunate…
„Poti sa ramâi înmarmurit in fata frumusetii unei carti”
Poeta Violeta Savu (foto): „Intrebarea pe care mi-o puneti si anume «De ce scriu?» mi se pare si simpla, si dificila. A scrie pentru mine este o forma de existenta. Atunci când nu scriu, ma simt goala sufleteste, am senzatia ca ma sufoc. Simt o apasare în cosul pieptului atunci când nu reusesc sa scriu. Îmi place sa creez ceva, iar daca as fi avut alte abilitati, mi-ar fi placut poate si mai mult sa fiu pictorita. Mi-ar fi placut sa fiu pianista sau balerina si sa revars spre oameni frumosul. Cel putin deocamdata, nu mi-am pus problema ca mi-as irosi timpul scriind. Pe mine scrisul, si mai ales poezia, m-a ajutat sa ma regasesc si sa ma modelez. M-a ajutat sa înteleg mai bine viata, sa traiesc cu mai multa intensitate bucuria si sa ma impac cu tristetea. Ideal este sa ai si un tel nobil atunci când scrii. Îmi doresc mult sa ating cândva acest ideal.
Nu stiu daca scriitorii adevarati nu se mai citesc între ei… Oare asa sa fie?! Am întâlnit câtiva tineri poeti care spuneau ca ei nu citesc cartile colegilor pentru ca le este teama sa nu fie influentati… Pe cei mai multi dintre ei, nu i-am crezut, sunt convinsa ca bravau. Nu-i înteleg pe cei care chiar au aceasta temere absurda. Când compui un text literar, atunci cuvintele se imprima cu energia personalitatii tale. Îti marturisesti in parte gândurile intime, dezvalui din sentimentele pe care tu le-ai trait. Fiecare om are un univers interior unic. Poti sa te regasesti într-o carte, asta nu înseamna ca tu esti în acea carte, intotdeauna vei fi altfel si mai mult decât personajul, oricât de complex ar fi el. Poti sa ramâi înmarmurit in fata frumusetii unei carti, a unei opere de arta. Da, asta se poate intâmpla, este ceva rar si minunat! Iar unul dintre farmecele capodoperelor este ca ele genereaza sentimente coplesitoare dar nu pot fi nicicum imitate.
Nu prea m-am gândit la faptul ca astazi oamenii citesc din ce în ce mai putin. Poate ca asta nici nu este o problemă atât de mare, asa cum ne-nchipuim noi, pentru evolutia literaturii. Iar unii sunt îngrijorati, din aceasta pricina, chiar de evoluţia omenirii… Totusi, nu putem spune ca oamenii chiar nu mai au deloc interes pentru frumos, pentru arta. Unii sunt iubitori ai artelor plastice. Altii iubesc teatrul, muzica, dansul, foarte multi sunt captivati de cinematografie. Dar orice film artistic se bizuie si pe un scenariu, un text care relateaza o poveste. Recent, s-a încheiat la Teatrul Municipal Bacovia a zecea editie a Galei Star. A venit lumea la teatru, a fost public si era mult tineret. Oamenii cauta in continuare sa isi incarce sufletul cu poveste, cu sentimente si emotii. Iar aceasta cautare nu se va sfârsi vreodata. Eu am toata convingerea ca adevaratul om de litere, cel cu spirit viu si originalitate, va fi cautat în viitor pentru arta lui. Chiar ceva mai mult decât in prezent”.
Ion Fercu
