Bibliotecarul anonim

Biblioteca din satul meu natal era in casa unui gospodar, ocupa o camera, cu intrare direct din drum. Doi pereti plini de carti, iar dupa usa era un stativ cu harti si albume. Ma cunostea si ma simpatiza. Imi dadea voie sa ma plimb prin dreptul rafturilor, sa caut, ma lasa sa deschid cartile, citeam titlurile, le puneam inapoi, cu grija, pe polita. N-aveam mai mult de un metru si nu ajungeam nici cu privirea pâna in tavan, la ultimul raft. Tu ce vrei, ce cauti?, ma intreba dupa ce ma invârteam minute bune prin biblioteca. Caut…, si ma opream. Nu stiam ce vreau. Tanti bibliotecara, cum ii spuneam deseori, ma lua si imi enumera carti, autori, povesti, ma intreba daca m-a trimis profesorul de româna, daca vreau carti pentru vacanta. Uite, “Povestea unui om adevarat”, de Boris Polevoi, o poveste foarte frumoasa pentru tine. Am luat-o, mi-a mai pus pe fisa insa doua carti si am plecat bucuros acasa. Eram fascinat de multimea de carti. Noaptea ma gândeam la ce ar putea scrie in fiecare. Imi pare rau ca am uitat cum o cheama, nici nu stiu daca am stiut vreodata: Tanti de la biblioteca a ramas in amintirile mele din vremea copilariei. N-am plecat niciodata fara o carte sub brat, dar, cu rusine, dupa atâtia ani, marturisesc acum ca unele nu le-am mai dus inapoi, le-am aranjat frumos pe cele trei scânduri pe care mi le-am facut acasa. Aveam si eu biblioteca. Mai târziu cutreeram librariile din Bacau. Nu era acelasi lucru. Ce doriti?, venea rapid intrebarea. Habar nu aveam, venisem sa ma uit, sa vad, sa aflu. Mai poftiti, primim mâine marfa. Prietenul meu Viorel Savin imi spune nu de mult ca cei mai frumosi ani ai lui au fost cei petrecuti in biblioteca, ca bibliotecar, ca director si cercetator. Bibliotecarul, zicea, este persoana din fata musafirului si gazda autorilor scrisi pe miile de coperte. Anonim, nici macar ecuson nu a primit de la administratie. Mii de anonimi “gestioneaza” milioane de carti, milioane de titluri, milioane de povesti, de drame, tragedii, sunt anonimii din spatele celebritatilor pe care ni le recomanda, sunt oamenii care miros a istorie, a mucegai “tiparit” pe cartile care ies rar la lumina. Fiecare are in primire, prin rotatie, câte un domeniu, el nu-i gestionar, el nu-i librar, nu vinde cartea, bibliotecarul este insasi cartea, o coboara de pe raft, o mângâie pe coperte (coperti), sterge cu privirea fibra cartii, o deschide fara sa-i ceara cineva, parcurge parca absent primele pagini. Stie absolut totul despre ultima aparitie a scriitorului, poetului, dramaturgului. Bibliotecarul este celebrul anonim din celebra biblioteca a celui mai celebru oras din celebra poveste care nu s-a scris inca. Celebrul notar Anonymus a existat, cum exista in penumbra aparatului de fotografiat, a camerelor de luat vederi, vii, facuti parca numai din ochi si urechi si prietenii nostri, ai cititorilor: bibliotecarii. Ii stiti? Ii cunoasteti? Ei va asteapta in fiecare zi cu o carte pe masa. Poate vreti alta! Un E-book? O carte pe suport digital?