Un drum de sâmbata la piata, când omul poate are mai mult ragaz, poate fi o desfatare precum o poveste. Evident, când intri in piata grabesti pasul sa treci rapid de „producatorii” tuciurii, cu ghiuluri de aur. Si mai apoi ai sa incepi sa rasfoiesti file de viata. Asta, daca ai rabdare atunci când cumperi o rosie, o vânata sau un strugure, care in ciuda secetei umplu piata cu abundenta si culoare. Si atunci când cumperi, nu te uita doar la produse si la banii din portofel. Uita-te in ochii celui care vinde, uita-te la mâinile lui, vorbeste-i. Si-ti va raspunde, si-ti va impartasi lucruri pe care poate le stii sau le banuiesti, dar si o multime de lucruri uimitoare, cam asa cum afli când, de exemplu, te uiti la Discovery.
I-am numit „artistii pietei” pe acesti oameni munciti si apasati de poveri. Iata, sa zicem, familia lui Nelu, din Balaneasa – Livezi. Adica, el si sotia, amândoi cu mâinile zgâriate de tepii tufelor de catina, de unde au cules fructele considerate un leac miraculos. E 10 lei kilogramul. Le pui cu miere de albine, la borcan, le lasi o vreme sa se imprieteneasca, si când crivatul va vui pe la ferestre, vei sta in confortul casei tale calduroase si vei lua cu lingurita din aceasta minune, care-ti va alunga din betesuguri. Si a mai adus Nelu pe taraba din piata coarne coapte, un fruct nedrept de ignorat, dar si o tolba de perje care s-au vândut intr-o secunda, de bune ce sunt pentru magiun. Sau povidla, cum ii mai spunem prin Bucovina.
Doi pasi mai incolo, un tinerel care are taraba plina de castraveti a inchinat steagul si doarme adânc, asezat pe scaun si capul sprijinit pe gramada de legume. Are grija de el si marfa lui doamna Elena, de la taraba vecina, de loc din Dienet, localitate vestita pentru legumicultura. Si ce rosii apetisante, mari, carnoase si zemoase de-ti vine sa musti pe loc din ele, sa-ti ostoiesti setea si foamea! Dar doamna Elena e un pic trista, fiindca seceta i-a dijmuit amarnic recolta. Si ne spune ca preturile sigur vor salta, fiindca oricine ar vrea sa recupereze cât mai mult din ceea ce a investit in ce a distrus canicula. Iar privirea ei abatuta, mâinile pe care munca parca a pus smirghel, dau si mai multa greutate vorbelor sale.
Toate aceste impresii, dar si multe altele, pe care doar rigorile de spatiu jurnalistic ne impiedica sa le desfasuram, le-am adunat de prin Piata Sud. Si daca tot le-am zis artisti acestor oameni, datorita talentului lor, a tenacitatii, a stoicismului, nu trebuie in nici un caz sa uitam de doamna Maria Danculea, a carei taraba este ca o expozitie de arta (o vedeti in poza de pe prima pagina). O doamna care ne ofera tot ce anotimpurile aduc mai bun pe lumea asta, de la zmeura, rebize negre și rosii, la siropuri de brad si alte celea, dulceturi de trandafiri, flori frumoase si o gramada de bunataturi. Doamna e usor de reperat printre ceilalti comercianti, fiindca are o distinctie aparte, iar produsele sunt prezentate asisderea, apetisant, ambalate frumos. Toate sunt rodul muncii sale si ale familiei sale, de la Letea Veche, unde are o gospodarie de invidiat.
Nimic, insa, din toate acestea nu este vizibil decât in cazul in care, in zorul zilnic, vei gasi acel mic ragaz esential. Pe care il cautam, pe care il avem la indemâna, dar nu stim cum sa il obtinem. Doar ca sa iti oferi o clipa de bucurie. Despre muraturi inca e devreme sa vorbim, dar se apropie timpul…
