In “bazarul rusilor” nimic nu mai aminteste de cei care i-au dat numele. Comerciantii sunt romani sadea, bacauani din municipiu sau din comunele judetului. Tineri sau chiar trecuti de 70 de ani, toti sufera de frig. Peste toate, nemultumirea fata de conditiile asigurate de Administratia Pietelor. Nici dupa o luna nu s-a invrednicit nimeni sa ridice mormanele de zapada sau sa sparga gheata. “Nu stiu decat sa scumpeasca mereu chiria. In privinta conditiilor, administratia asta nu a miscat un deget. Nici macar apa la WC nu este. Daca intri acolo iti vine rau”, se plang la unison chiriasii.
Comerciantii bat din picioare pe gheata groasa dintre tarabe, cu ochii la clientii care trec pe alei ca prin muzeu. Unii nu au facut nici macar safteaua. “Gerul ne omoara, imi spune Iuliana Butuc, de la un stand cu mase plastice si alte maruntisuri pentru baie si bucatarie. Clientii fug de bazar. Prefera sa intre intr-un supermarket, la caldura si sa cumpere de toate, de la carne la matura. Care se incumeta sa vina pe aici spera la chilipiruri. Cauta vreun surub vechi sau vreo cheie. Nu mai merge deloc bazarul. Gata! Anul asta daca mai rezist, bine. Pe urma trag oblonul la pravalie.” Pensionara, Iuliana Butuc isi blestema zilele si spune ca nu-i de trait. Abia o scoate la capat de la o luna la alt. Bolnava de diabet si cu tensiune pana la cer, rabda frigul iernii si canicula verii pentru a plati intretinerea si medicamentele.
Hotii dau tarcoale
Familia Duca, din Orbeni, face zilnic naveta la Bacau, de peste 8 ani. Chiria la dugheana este de 5 milioane de lei vechi, scumpita din vara. Cu greu mai scot banii pentru a rotunji cate de cat bugetul familiei. “Din agricultura nu poti trai. Ani de zile am colindat targurile, dar nu a mai mers. Acum nu mai merge nici bazarul. Vindem, de exemplu, masini de gaurit, fierastraie electrice, drujbe, hidrofoare, pompe, toate cu garantie de doi ani, ca la magazin. Cu toate acestea, clientii nu se inghesuie.” In schimb, hotii nu lipsesc. Li s-a furat chiar si o drujba de sapte milioane. Au muncit o luna pe degeaba. “Chiar si copiii fura, spune trista femeia. Asa au ajuns. Am prins pe unul care sterpelise o coasa. Un agent de paza de la un mare magazin, legitimat acolo, a incercat sa-mi fure o bicicleta”. Profund nemultumiti de afacere, merg inainte, sperand in vremuri mai bune.
La 70 de ani, vand smelturi
Tocmai vechiturile, specificul bazarului, sunt “marginalizate”. “Noi, in fundul bazarului, ca amaratii, spune Maria Bita. Chiria e mare, clientii ii numeri pe degete, greu de supravietuit”. Sotii Bita vand de la suruburi ruginite la telefoane model vechi, cum avea tot romanul inainte de 1990. Au mii de maruntisuri. Pana le insira dimineata si le strang seara isi rup spatele. aLa 70 de ani, umblam cu mainile pe fiarele astea reci. Dupa o viata de munca, pensiile nu ne ajung pentru plata cheltuielilor si mancare”, spune si Vasile Bita. “Smelturile”, cum isi prezinta ei marfa, le asigura o paine pe masa si medicamentele vitale. Nimic mai mult. “Dupa ce platim chiria si impozitul, ramanem cam cu un milion pe luna”.
Bibliotecile batranilor ajung pe jos, in bazar
O alta categorie este cea a vanzatorilor de duminica, a caror marfa este intinsa pe jos, pe cel mult doi metri patrati. Carti vechi, telefoane asijderea, ceva incaltaminte scofalcita, haine purtate, vechituri care nu aduc mai mult de cateva zeci sau sute de mii de lei. “Vindem si noi ce luam de la altii, spune Lucian Iancu. Din cauza saraciei, bacauanii isi vand cartile din biblioteca. Multi nu vor sa stea cu ele in bazar. Noi stam.” In timp ce vand nimicuri, viseaza la marfuri care le-ar aduce o avere in strainatate: cartile vechi, dinainte de 1900, mai ales cele de bucate, monedele, goblenurile de calitate. Foarte ravnita este o vaza, “Galeea”, lucrata manual in Cehoslovacia, care ajunge la 30.000 de euro in Vest. Cifrele starnesc imaginatia, dar slabesc vigilenta. In trei secunde, de pe musamaua intinsa pe gheata dispare un telefon mobil, mai scump decat tot ce a vandut de dimineata pagubitul. Atractia bazarului raman animalele. Din cauza gerului, singurul care a rezistat pe baricade este Costica Neagu, crescator de mioritici. A dat un pui si mai are doi, superbi. Cocotati pe un postament, ciobanestii privesc de sus, impasibili, bazarul inghetat. Scris de Doina Mincu
